Cursa pentru prezidențiale a intrat pe ultima sută. Dar… ce mai e suta în ziua de azi?!
Păi hai să-i numărăm, coane Fănică. Unul la PSD, unul la PNL, unul la USR, unul la AUR, una (cât unul) la SOS, egy la UDMR, și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, un independent. Poate pe unul, doi, să-i doboare… Vântu, cum l-a doborât pe Geoană în 2009. Bun, asta, dacă-i socotim en gros. Dar dacă îi luăm la bucată… Ce avem noi aici?!!?
Mai întâi, Marcel Ciolacu, această Hamala Karris a PSD, care, după ce a făcut o mie de nazuri și s-a codit ca o fată mare care-și repară himenul a douăzecea oară, s-a hotărât să candideze la președinția României. La început, timid, cu un mesaj audio. Un fel de v-ați ascunselea, unde cel care te găsește te scuipă de trei ori. Pe Ciolacu nu a apucat să-l găsească nimeni, pentru că, prinzând ceva curaj, a apărut și într-un clip video. Auzit, văzut… ce putea urma… să mai fie gustat, mirosit și pipăit. Lucru care se va întâmpla odată cu apariția lui în carne și oase la Congresul partidului, unde, ca să ne păstrăm în zona jocului, se va desfășura o leapșa pe ouate. O apariție, desigur, spectaculoasă, ceva între Biden și Bideu, ținând cont de faptul că va fi pupat la greu de greii partidului și musai, așadar, să fie curat. Ca să fim clari: domnul Ciolacu a fost împins pe scări de colegii săi de partid Paul Stănescu, Mihai Tudose și Sorin Grindeanu și întrebat de ce se grăbește. Triumviratul urmează să-și aleagă din decembrie noul lider, fie că Ciolacu va câștiga, lucru foarte puțin probabil, fie că va pierde, lucru foarte reprobabil, ocazie cu care i se va oferi gaura covrigului de Buzău. Asemenea lui Dumas, Ciolacu vrea ca, după douăzeci de ani, să recâștige președinția. Doar că electoratul PSD este singur împotriva tuturor și, odată cu scandalul prea puțin scontat al recalculării pensiilor, tinde să scadă în mod dramatic. Populismul, arma dintotdeauna a politicienilor de orice nuanță, pare să se fi transformat într-un bumerang pentru Ciolacu. Ceea ce ar fi trebuit să fie piatra de încercare – mărirea pensiilor – s-a transformat într-un ou fierbinte. Dar nu numai pentru candidatul PSD, ci și…
Pentru candidatul PNL, domnul Ciucă, exact cel care până mai ieri susținea pe toate posturile că legea pensiilor este de origine liberală. Neașteptata revoltă a sute de mii de pensionari l-a trimis direct în colț. Și nu e o chestie „miculuță”, lucru pentru care vajnicul ostaș dedat la ale scrisului l-a aruncat în luptă pe purtătorul lui de cuvânt. Și ce ne spune Ionuț Stroe? Ia auziți: „Candidatura lui Ciolacu nu surprinde pe nimeni. Alegerea românilor într-un tur 2 cu Ciucă şi Ciolacu devine una foarte simplă: un viitor european al dezvoltării, siguranţei şi stabilităţii sau unul al stagnării şi risipei, marca PSD”. Da, ați citit bine, este același PSD cu care liberalii fac alianță la guvernare, miniștrii liberali supunându-se unui premier social-democrat. Cine să mai înțeleagă ce? În loc să dea jos milităria din pod, domnul Ciucă urcă vaca în pod. Și-i pune ochelari verzi ca să vadă fânul drept iarbă proaspătă. Dacă este să apreciem șansele acestui scriitor în formare (pentru că celebra lui carte încă nu există), ele sunt mai mici, mult mai mici decât panourile mai negre decât viitorul cu care liberalii au împânzit șoselele, întrucât procentele lui nu depășesc procentele partidului. Când programul tău politic este „Ăăăăăăăăăăăăăăăăăă”, iar carisma ta duce cu gândul la familia Adams, cel mai bine este să rămâi în tranșee.
Iată că la orizont apare și domnul Simion, ridicat pe valul contestatarilor sistemului și al celor care consideră tupeul și violența ca fiind răspunsul cel mai potrivit la amatorismul și nepăsarea conducătorilor. Culmea este că, dacă lăsăm ipocriziile deoparte și realizăm faptul că românii nu formează o națiune, ci un popor care trăiește pe un anumit teritoriu, Simion pare să aibă șanse reale de susținere. Atunci când scoți din om ce are el mai urât, numărul adepților crește exponențial. Evident, toți ceilalți candidați își doresc să ajungă în turul doi cu Simion, sperând ca scenariul Iliescu-Vadim să se repete. Numai că între timp nimeni nu pare să fi băgat de seamă schimbarea valorilor față de perioada anilor 2000. Mai bine spus, înlocuirea valorilor cu non-valoarea. Păi dacă, în loc să studieze schimbările dramatice din societatea românească, sociologi cunoscuți se țin de sondaje bine plătite și de hărțuiri sexuale! La acest moment, există un soi de vid de autoritate de care Simion, și nimeni nu-i poate contesta simțul politic, va putea profita din plin.
SOS, mai pe lung Șoșoacă, nu aduce nimic nou pe scena politică, dar există un procent suficient de femei nefericite și de adepte ale vulgarității care de altfel au propulsat-o în Parlamentul European. Cu tot cu botniță. Pentru circari și pentru Putin este candidatul ideal, chiar dacă șansele ei de a ajunge la Cotroceni nu trec de genunchiul broaștei.
Altfel stau lucrurile cu Elena Lasconi, ale cărei șanse se situează tot pe-acolo. România nu este pregătită să aibă președinte o femeie, misoginismul și sexismul au atins deja cote alarmante, violența în familie este deja un lucru comun, și îngrijorător este că statul încurajează în mod tacit această stare prin lipsa oricăror măsuri de protejare sau promovare a femeilor. Doamna Lasconi este o apariție proaspătă, dar… atât. Este un început, dar în niciun caz de-ajuns pentru a schimba măcar ceva. Și, da, și ea păcătuiește prin lipsa unui program coerent și limpede. Doar cu sloganuri este greu să convingi electoratul și așa copleșit de nevoile zilnice.
Trecem iute peste UDMR, care încă nu l-a anunțat pe Kelemen, ca să ajungem la domnul Geoană. Domnul Geoană nu este la prima tentativă. El a și fost președinte pentru o noapte, după care s-a trezit și a rămas cu buza umflată. Cred că după o discuție casnică. Domnul Geoană are însă legături temeinice în SUA, făcând parte dintr-un proiect al celor de peste ocean pentru Europa de Est. Și aici trebuie să ținem seama că va veni cu toată artileria grea pregătită pentru el. De fapt, surpriza nu este candidatura domnului Geoană, ci strategia, susținerea materială și metodele noi care vor fi puse la bătaie ca el să câștige Cotroceniul și să devină garanția vârfului de lance al americanilor în această parte a lumii. Altfel, discursul domnului Geoană este la fel de plictisitor ca întotdeauna, gestica lui se repetă ca într-o buclă, lipsa totală de idei și de spontaneitate este aceeași ca acum 20 de ani, nou este doar un singur lucru: nu a mai venit cu „Mihaela, dragostea mea”, ci cu „NATO, dragostea mea”. Nato frântă că ți-am dres-o!
Dacă aceștia sunt candidații la funcția de președinte, începe să mi se facă dor de Băsescu!
DISCLAIMER:
Acest articol este un pamflet. Dacă te-a lovit prea tare ironia, e semn că și-a făcut treaba!
