Capul semi-pleşuv al realizatorului TV se căznea să născocească prima farsă de care să nu se prindă nimeni încă de la enunţ. Şi atunci ideea cea bună l-a pălit peste fruntea goală: „Dacă se numeşte «păcăleală de 1 aprilie», eu o fac în martie”.
Cariera lui Cătălin Măruţă urma un trend descendent. El nu ştia ce înseamnă trend, nici descendent, dar alăturarea aceasta de cuvinte era subliniată cu roşu în scrisoarea pe care tocmai o primise de la conducerea trustului Pro şi – măcar atâta lucru intuia şi el – roşul nu putea fi de bine.
În dimineaţa aceea, înainte de emisiune, Măruţă se privea în oglindă, enumerându-şi calităţile: obraji bucălaţi, freză retro, abdomen proeminent, privire inteligentă. „Practic, nu-mi lipseşte nimic pentru a avea succes“, îşi zise el în gând, apoi tresări uimit de virilitatea vocii lui interioare.
Mulţumit de rezultatul acestei sumare introspecţii, Măruţă sărută fotografia Andrei pe care o găsise dosită într-un buzunar interior al paltonului ei, se întrebă din nou cine-i tipul robust şi zâmbitor de lângă ea şi, încântat de viaţa lui, plecă spre redacţie. În după-amiaza aceea va fi genial, îşi spuse el. Pentru prima dată-n viaţă, va face o farsă atât de elaborată, încât va fi nevoit s-o explice.
Cătălin e pus pe şotii
Tolănit pe canapeaua de la Happy Hour, înainte de emisiune, Măruţă revizuia lista posibililor invitaţi. Acesta trebuia să fie, în primul rând, un complice. Unul înzestrat cu un relativ talent actoricesc, dar mai ales cu mână uşoară. Ideea farsei care avea să şocheze pe toată lumea era să se lase bătut în direct, însă geniul ei consta în alegerea momentului.
Până acum, nu făcuse nicio victimă cu păcălelile lui de 1 aprilie, deşi le gândea în detaliu cu o săptămână înainte. „Vezi că ţi-a căzut nasul, hă, hă, hă“, a încercat s-o păcălească mai demult pe Tonciu. „Ai lăsat o femeie însărcinată“, s-a străduit acum doi ani cu Bote. „A mea e mai mare ca a ta“, s-a făcut de râs anul trecut cu Prunea. Acum însă, avea să reuşească şi nimeni nu se va prinde. Era atât de simplu: va muta păcăleala de 1 aprilie pe 30 martie. E ca şi cum ţi-ai vopsi ouăle de Crăciun sau cum ar concerta Bănică jr de Paşte, adică debusolant.
Lui Măruţă îi trebuia deci invitatul perfect. Şi se gândea. „Unul ar fi Serghei Mizil, dar ăsta ar savura prea mult momentul şi nu s-ar opri. Altul ar fi Ogică, dar cu ăsta totul depinde de variante şi de noroc“. „Gata, am găsit“, se lumină la faţa-i durdulie. Şi l-a găsit pe Liviu.
Nimeni nu ştie cine-i Liviu, deşi e soţul Israelei. Nimeni nu ştie cine-i Israela, dar dacă o babă joacă în scene porno şi are un gagic care-i poate fi al treilea nepot, are toate atuurile pentru a apărea la Măruţă. Şi au apărut amândoi. Şi Liviu l-a pocnit pe Măruţă. De două ori: o dată-n umăr, o dată-n meclă.
După emisiune, Măruţă s-a străduit să ne convingă pe toţi că a fost o păcăleală de 30 martie. Nu l-a crezut nimeni. Prea şi-o merita!
