Faptul că Laura Codruța Kövesi ar putea candida la cea mai înaltă funcție în stat în următorii ani a devenit o ”ciungă” numai bună de mestecat pentru ambele tabere, atât pentru furibunzii susținători care văd numai binele în zornăitul de cătușe, cât și pentru contestatarii acesteia. ”Este omul americanilor, sluga imperialistă ce nu se mișcă decât pe bază de comandă vestică, amatoare de amantlâcuri cu Coldea și Iohannis, plagiatoare feroce, fiică de procuror comunist, baschetbalista ce vrea să pună ordine în Justiție” – sunt doar câteva dintre formulele ce au apărut de-a lungul anilor în presa vremii pentru a-i da la glezne fostei domnișoare Lascu.
Îmi pun întrebarea: după un comunist ca Iliescu ce ezită să plângă morții din '89, un firav geolog pe nume Emil Constantinescu, un comandant de navă bănuit de toate relele lumii – Băsescu, mai are vreo importanță dacă din listele de vot va ieși fiica unui fost procuror comunist? Nu asta va alege poporul suveran dacă între timp nu vor apărea alți candidați destul de puternici pentru a o pune în genunchi pe Luluța? Desigur, vor spune mulți, Codruța are la îndemână un aparat fantastic de propagandă pentru a-și construi imaginea: DNA-ul pe care îl conduce de ani de zile, are în sertare sute de dosare pe care le poate flutura la orice oră pentru a închide gura oricui. E deșteaptă în cazul acesta? Își introduce în buzunar fructele unui sistem pe care noi toți l-am lăsat să crească în voie? Eu aș spune că da. Oricine ar face la fel în locul ei. Să ai pe mână toate jigodiile din politică, economie, armată, justiție, înalta societate, să-i asculți pe toți când îți poftește inimioara și să-i pui, cuminți, în memoria calculatorului pentru a le arăta pisica atunci când vrei fotoliul de la Cotroceni, este o realitate pe care doar dacă ai fi imbecil nu ai profita de ea. Circumstanțele îți sunt favorabile. Legile îți permit să o faci. Nimeni nu te oprește. Go for it!
Îmi voi permite un punct de vedere personal, chiar dacă există riscul de a fi interpretat în tonuri tembele. Dacă mâine vom avea un președinte care reușește să facă mai mult decât ceilalți pentru ca societatea să se curețe de impostori, îmi este indiferent dacă poartă numele Kövesi, Popescu sau Gâgă. Dacă viitorului candidat nu-i miroase cazierul, dacă adversarii politici nu au fost capabili să-mi demonstreze că șchiopătează în fața legilor omenești, poate candida oricine.
Marota conform căreia actualul șef al DNA face doar joc de glezne pentru a deveni președinte al țării, e bună doar pentru a ne ocupa timpul și pentru a mai goli o pungă de semințe de dovleac. Găsiți alt candidat. Americanii – dați-mi voie să zâmbesc – l-au găsit deja pe-al lor, ar fi bine pentru ruși să se grăbească și să desemneze și ei pe cineva. Nu putem, fraților, să lăsăm țărișoara la cheremul yankeilor. Chiar așa, pe față?
