Cândva, încotoşmănate în dantele şi rochii de bal, cădeam pe spate la orice poezie de amor nebun şi ne trezeam din leşin numai cu săruri la orice ocheadă mai îndrăzneaţă şi la orice mojicie scrâşnită printre dinţi. Ne pierdeam zilele la modistă sau la şosea şi, ferite de umbra salonaşului, bârfeam nevinovat cu celelalte doamne, având din când în când grijă de dulceaţa de pe foc.
Vremurile alea sunt demult uitate şi am ştiut să ne smulgem din visul ăla ca o apă de trandafiri combinată greţos cu o peltea. Când trec pe stradă şi văd o femeie trăgând cu sete dintr-o ţigară, mă gândesc de câte secole de luptă asuprită cu bărbaţii a fost nevoie ca să ne câştigăm acest drept!
Da, am învins! Astăzi suntem libere să bem cot la cot cu voi, să înjurăm birjăreşte, să renunţăm să ne mai chinuim corpul doar pentru a fi plăcute de voi, aşa că la naiba cu deodorantul, pasta de dinţi, ceara de epilat, oja, vopselurile şi toate celelalte oribile artificii! Azi renunţăm la mătăsurile şi voalurile obositoare care ne înfăşurau misterul şi alegem să vă purtăm hainele aspre şi lălâi ! Nu mai suntem toantele care eram cândva şi ne mai dă o lacrimă numai la meciurile de box! Evoluţia asta ne-a dezvoltat instincte de vânător şi dacă ne place vreunul n-o să ezităm să facem primul pas punându-i mâna pe fund. Ieşim în oraş „ca băieţii” şi dacă vrem ne-ndrăgostim de fete. Putem, în sfârşit, fuma liniştite pe stradă şi dacă avem chef, o să spunem un banc porcos şi o să râgâim prelung a mici şi bere! E un drept pe care vi l-am furat!
