„Am deschis o anchetă internă și vom verifica în amănunt cazul Hexi Pharma” este șablonul loazelor care vor și acum să așeze cu discreție totală borangicul peste țambal. Am mari îndoieli că se va întâmpla ceva, deși tăvălugul pornit de echipa lui Tolontan ar trebui să radă sute de capete din sistemul sanitar. A trecut Paștele, am luat lumină, ne-am călcat pe bombeuri picurându-ne ceară pe pantofi, ne-am ciocnit ouăle și ne-am îmbuibat în fața grătarelor incandescente, vor mai trece câteva zile în care atenția ne va fi dirijată către alte subiecte gen ”chiloți, silicoane, legi inepte, dive la cimitir sau mama Zina” și cazul dezinfectanților diluați va fi trecut pe linie moartă. O cascadă de nereguli ce, posibil, a băgat în mormânt zeci sau sute de oameni de-a lungul anilor, se va opri prin sertarele cine știe cărui procuror care nu acționează decât la comandă politică și nu mușcă decât atunci când trebuie.
Inutil să reiau datele cazului, orice om cu scaun la cap știe din presă că de ani de zile în spitalele țării se spală cu zoaie plătite cu bani grei, iar sălile de operații au aceeași soartă din cauza inconștienței și nesimțirii unor oameni care își umflă buzunarele pe același sistem arhicunoscut – buzele înșurubate pentru a suge de la țeava bugetului de stat. Mafia din Sănătate, pentru că vorbim aici despre încrengături criminale, este atât de puternică, relațiile contractuale sunt atât de solide și de nezdruncinat, încât pare imposibil ca cineva să poată interveni pentru extirpare. Suntem cu toții fecioare în gând cu comportament de curve penale în fapte. Cine nu știe că spitalele și secțiile sunt ”moșiile” unor medici pe care cu greu îi clintești din scaun și de care nimeni nu poate trece? Cine nu știe că directorii vin pe șpagă și/sau linie politică? Cine nu a auzit de firmele-gigant de medicamente care îi protejează pe cei care au grijă ca produsele lor să fie distribuite așa cum trebuie? Comisioane, vacanțe în insule, congrese internaționale, afaceri de familie? Chiar suntem cu toții nebuni? Așa pare, pentru că dacă am fi sănătoși la cap ne-am revolta spontan și s-ar rostogoli, metaforic desigur, căpățâni prin birouri ca biluțele de rulment.
Hexi Pharma produce de ani de zile substanțe pe care le diluează, punând astfel în pericol sănătatea a sute de mii de pacienți prin efectul redus al dezinfectanților asupra bacteriilor. Tot HP controlează și laboratorul care analizează calitatea substanțelor respective. Nimeni nu știe, nimeni nu găsește buba. Ministrul Achimaș Cadariu se face că plouă și îndrugă tot felul de mizerii prin declarațiile făcute. Patronul firmei este medic. Din cele apărute până acum în presă am doar imaginea unui ticălos inconștient care știe la perfecție să profite de un sistem slab, imbecilizat, gata să ofere avantaje oricui știe să aplice ”tabla împărțirii” în toate direcțiile.
Statul, ca de obicei, se face că nu știe ce se întâmplă. A luat în brațe lema ”vom face anchetă” și se retrage într-un autism sinistru. Dacă depunem un efort pentru a-i observa cu atenție pe cei, teoretic, responsabili, vom vedea pentru a mia oară tabloul unor autorități aflate sub efectul drogurilor, căzute în fund, incapabile să stea în picioare. O liotă de criminali – nu pot fi numiți altfel cei care patronează moartea unor pacienți – care semnează după ureche, își împart comisioanele cu sfințenie, numesc miniștri, secretari de stat și directori prin toate instituțiile țării, ca mai apoi să-și pună în liniște capul pe pernă și să-și ronțăie nestingheriți milioanele dosite.
Dezvăluirile din cazul Hexi Pharma sunt suficiente, într-o țară normală, pentru a înfunda pușcăriile cu nenumărați indivizi care au simulat până acum corectitudinea, oferind moarte în schimbul avantajelor materiale. Va lua cineva taurul de coarne de această dată? Chinezii au încă pedeapsa cu moartea. Nu instig, nu sugerez, rog țațele să nu sară în tavan cu fustele în cap. Mă gândesc doar la faptul că milogii din noi vor continua să îndese plicul în halat și vor face răni în frunte de la deschisul ușilor cu capul. Pentru că, reamintesc, suntem fecioare în gând și curve în faptă.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 7 (1206) – 9-22 mai 2016
