Mulţi turişti japonezi care vizitează Parisul suferă adevărate şocuri pe linie psihologică, fiind ei afectaţi de deosebirea enormă dintre legenda oraşului liniştit, boem, ospitalier, mirosind a parfumuri franţuzeşti şi realitatea de pe teren. Ambasada Japoniei asigură consiliere psihologică prin specialişti şi asistenţă spitalicească, în cazuri grave. Şi vorbim de oameni care iau masa între două cutremure, ascultând la radio avertizările de tsunami. Eu zic că cel mai bun tratament recuperatoriu ar fi transportarea lor de urgenţă la Bucureşti, unde vor suferi un contraşoc binefăcător, dimpreună cu nelipsitele lor aparate foto. Prea sensibili şi exageraţi japonezii ăştia, aţi văzut ce bine se adaptează turiştii noştri oriunde în Europa, cu şocuri doar de partea gazdelor, portofelelor şi bancomatelor alogene!
Un fost student al Facultăţii de Teologie din Alba Iulia susţine că a fost exmatriculat datorită respingerii avansurilor sexuale venite din partea colegilor de canon dintr-o mănăstire. Eu nu-i înţeleg pe aspiranţii ăştia, ce cauţi, domnule, acolo, dacă-ţi lipseşte vocaţia?!
Într-un articol de presă ni se prezintă imagini dintr-o fabrică de mezeluri, pentru a ne lămuri şi noi cum se produc automatizat cremvurştii mic dejunurilor noastre. Şi noi care credeam că sunt manufacturaţi, bucată cu bucată, de tinere virgine, fără de păcat şi toate absolvente de institute alimentare. Aşteptăm acum fotografii şi cu fabricarea muştarului, despre care noi avem viziuni cu bunica înghesuindu-l în borcane cu linguriţe de argint, descântate şi sfinţite în izvoare făcătoare de minuni gastrice.
După ce ieri am citit cum va colapsa inevitabil Facebookul, azi aflăm că amicul Zuckerberg a crescut afacerile progeniturii sale cu peste 50% într-un an. Să dăm like, să nu dăm like? Mai bine ne împiedicăm, că tot facem zilnic asta citind noutăţile bine documentate din presa autohtonă.
Ni se dezvăluie o nouă metodă de slăbit, ce ne scuteşte de chinuitoarele demersuri ale dietelor de orice fel: statul în picioare. Nu cred că se aplică valabil şi în România; noi, doamnele românce, facem asta tot timpul prin default, oriunde e prezent un scaun acesta e ocupat cu prioritate de un bărbat, fiind dumnealui mai rapid şi superior dotat fizic. Cu toate acestea, rezultatele se lasă, în cele mai multe cazuri, mult şi bine aşteptate…
Oameni de ştiinţă belgieni au constatat că aroma de ciocolată eliberată periodic în interiorul unei librării îi face pe oameni să zăbovească pe acolo şi să cumpere mai multe cărţi. Cred că sunt în asentimentul doamnelor care au plăcerea lecturii ciocolatelor belgiene protestând împotriva acestui procedeu subliminal. Pe mine, una, m-ar face să părăsesc rapid localul, fără să cumpăr ceva, în căutarea urgentă a unei Belcolade cu de toate!
Probabil că mai mult consum de ciocolată, stimulant, după cum se ştie, al activităţii cerebrale ar fi indicat şi în cazul unor oameni ai noştri politici. Preşedintele de onoare Iliescu crede că pe cel de facto Băsescu “nu îl duce mintea”, având mereu ceva de împărţit cu Guvernul, care, ca orice Guvern al cinstiţilor, nu are nimic de împărţit cu nimeni. Şi noi suntem nostalgici după vremurile când pe domnul Iliescu îl ducea mintea numai la binele ţării, soldate cu aşa de mult binele oamenilor săi de încredere. Chiar dacă unii sunt aduşi înapoi din zonele periculoase, cu brăţări la mâini şi avioane neconfirmate.
O invenţie recentă ne-ar permite ca, datorită unui plasture aplicat pe piele, să devenim “invizibili” pentru ţânţari pentru 48 de ore. La aflarea ştirii, cercetătorii români s-au mobilizat exemplar, trecând la dezvoltarea unui plasture care să ne facă invizibili pentru vecini măcar pentru 5 minute, cu tot cu capra din dotare. Eu sunt cam sceptică în privinţa reuşitei, neexistând posibilitatea alocării unor fonduri suficiente şi nici cea a longevităţii exagerate a celor implicaţi în proiect.
ONU a desemnat data de 19 noiembrie ca Ziua Mondială a Toaletelor. Să sperăm că fiecare va participa la sărbătoare cu specificul naţional, noi neavând încă un contracandidat serios la categoria Closete Turceşti, cu largă răspândire în mediul rural. Unde, după revoluţiune, s-a dezvoltat şi varianta lor mobilă, urnele electorale. Veşnicia s-a născut şi a rămas la sat, nu-i aşa?
