Nu sunt adeptul terapiilor radicale. La caz de boală, nu m-aş lăsa prea uşor supt de lipitori, molfăit de peştişori, crestat sub limbă sau opărit la tălpi. Şi, mai ales, dragi yoghini, n-aş bea urină decât în cazul în care un conclav de vreo sută de doctori, cu toţii sănătoşi la cap, m-ar asigura că ăsta ar fi singurul tratament posibil pentru nu ştiu ce afecţiune, altminteri incurabilă.
Aşa că, mă-nţelegeţi, pentru nimic în lume n-aş aplica (sau, mă rog: nu asupra mea) tratamentul cosmetic propus de madam Ana-Maria Bistriţeanu, din Vaslui. Într-un număr din Formula AS (pentru tipicarul de Ion Cristoiu: numărul 884, de găsit la Biblioteca Academiei), Ana recunoaşte că nu-i sănătoasă la cap, dar are un ten perfect. Mai precis, n-are „nicio cută pe gât, niciun coş şi nicio pată” (imediat o să vedeţi că nici pe encefal n-are vreo cută), deşi a împlinit 47 de anişori.
Explicaţia aerului ei juvenil, în prag de pensie? În fiecare dimineaţă, când orice om normal îşi clăteşte chipul cu apă de la robinet, ea se tamponează cu urină „pe faţă, pe gât şi pe mâini”. După aia îşi toarnă câteva picături şi-n ochi, ca să-i aibă, citez, „expresivi”. Madam Ana are şi buze, iar despre ele spune singură că sunt întotdeauna moi şi roşii – ia ghiciţi voi, în urma cărui tratament? Nu, nu despre „strugurel” e vorba, ci despre „pipinel”, cu care-şi umezeşte tandru dispozitivul de pupat soţul!
Acum, întrebarea de nota zece: ce face Ana pentru „o piele fină, roz, catifelată ca de bebeluş”? Bun, aţi luat cu toţii nota maximă. Da, aşa e: Ana face o baie generală cu urină. Fiindcă nu poate strânge prea des o cantitate suficientă, nu-şi permite decât două sau trei băi pe vară. Însă sunt atât de plăcute şi de eficiente, că merită aşteptarea!
Dragă Ana, am vorbit chiar acum cu băieţii din redacţie şi suntem dispuşi să punem mână de la mână, pentru pielea ta roz şi catifelată. Tu dă-ne berea şi-un ţucal uriaş, că de restul ne ocupăm noi!
