Mă aflu într-o perioadă de introspecție spirituală și recent am plecat în mai multe pelerinaje. Pe la restaurantele, şaormeriile, speluncile cu mâncare din București. Încerc să aflu care este menirea micului, chemarea fast-foodului ș.a.m.d. Toate astea pe bicicletă, ca să consum caloriile între mese. Să-i spunem artistic, e un maraton pe bicicletă între mâncărurile patriei.
Pedalând aiurea prin București am ajuns până în Băneasa, unde am nimerit la restaurantul cu specific românesc La Gil. Arată bine de-afară, te duce cu gândul la un hotel din apropiere de Valea Prahovei, și mai şi sfârâia grătarul în jurul orei 16, pe caniculă. Semn bun: ori are clienți, ori face micii mai devreme și-i pune la microunde când vine clientul. M-am așezat în restaurant pentru că pe terasă dogorea căldura și am așteptat un meniu, servit rapid. Interesant meniul, gros și bine structurat. Cu poze! Mari! Clare! Îți venea să mănânci imaginile. Foarte bine făcut, bun de dat ca subiect la bacalaureat. Să vedem. Ciorbă – 10 lei, cartofi prăjiți cu 4 mici vreo 14 lei, clătite – 9 lei, mai pui de-o salată de murături, pâine, ardei iute și o bere. Ăsta-i meniu de tânăr în creștere și duce undeva la 40 de lei.
Servirea e promptă și mâncarea îți e adusă la foc continuu, ceea ce mie îmi convine pentru că nu-mi place să fac pauze după ce mi-am început încălzirea cu ciorba, care, apropo, are carne, nu doar o tonă de legume. Micii sunt mari, rude cu ăia de pe Dealul Negru, și un munte de cartofi. Iar murăturile sunt făcute după rețeta mamei. Deci mâncarea merită verdictul mai vin. Puține lucruri nu mi-au plăcut, cum ar fi muzica de radio și faptul că Ponta bătea câmpii pe Realitatea când eu nici nu mă apucasem de clătite. Mi-a picat greu.
Din păcate, la ora 17 nu mai erau și alți clienți în restaurant ca să le cer o părere, dar, dacă mergeți pe încredere, La Gil e de mâncat.
