Ai probleme de integrare socială? Cauți mereu răspunsuri la întrebări pe care ți le pui singur? Lași impresia că ești un tip plicticos, când, de fapt, ești doar inteligent? Te hrănești cu lectură și blamezi fast-foodurile? Dacă la toate cele de mai sus răspunsul este DA, și vrei să te schimbi, e timpul să devii prost.
La o privire mai atentă a planului general îți dai seama că puținii tăi prieteni sunt dubioși, boemi, săriți de pe fix ori „altfel” și vrei ceva nou, ceva mai mult de la viață și, bineînțeles, să experimentezi tărâmul nebănuit al prostiei. Lobotomia, alcoolismul, drogurile, sinuciderea ș.a.m.d. le excludem pentru că sunt măsuri radicale, unele chiar ireversibile, și scopul experimentului este să ajungi la un punct terminus unde să tragi linie și să-ți analizezi situația. Așa că faci totul încet…
Primul pas este să renunți la cărți. Cu ele nu se poate să atingi prostia totală. Bine, poți păstra cărțile motivaționale, acelea care te vor învăța cum să câștigi 1.000 de euro/lună din statul pe canapea, dar orice altă carte trebuie eliminată din câmpul tău vizual. Aceeași situație trebuie să o aibă și filmele care-ți solicită intelectul. Înlocuiește totul cu tabloide, reviste glossy și întreaga colecție de filme cu Ben Stiller. Ești la jumătatea drumului, dar dacă ai făcut până aici totul ca la carte ești pe calea cea bună. Urmează să-ți schimbi anturajul ori să se te schimbe ei din viețile lor. În scurt timp vei avea prieteni noi, țeluri noi (chirie la garsonieră și BMW, țoale de firmă etc.) și gusturi noi.
Toate cele de mai sus reprezintă „trailerul” unei cărți ce relatează un asemenea experiment. M-am hotărât să devin prost, de Martin Page, te ține cu sufletul la gură pe parcursul scurtei povești, timp în care trăiești cu zâmbetul pe buze aventurile cercetătorului care vrea să fie „ca mulți alții”.
Aventurile tânărului Antoine sunt siropoase, ceea ce te face să regreți cu au fost relatate în mai puțin de 200 de pagini, dar totul e bine când se termină cu bine.
