În weekend am fost la festivalul de muzică Peninsula din Tg. Mureș, a fost ediția aniversară de 10 ani. Majoritatea românilor cu care vorbeam s-au plâns că nu au fost nume mari în line-up și nici spectatorii la fel de îngrămădiți ca altădată. Iar ungurii cu care vorbeam nu înțelegeam ce spuneau. Bere și țuică a fost destulă.
S-a creat un stereotip naționalist în România, să te plângi că în câteva județe se vorbește mai mult maghiară decât română. Am observat că cei care susțin asta au de obicei cel puțin un membru al familiei mutat în Italia. Întotdeauna vin cu argumentul suprem că a fost el în Covasna la magazin și nu a putut să cumpere o pâine. Cum se poate la el, în țară, vânzătoarea să nu vorbească limba pe care o vorbește el. Mie mi se pare că, dacă nu ai reușit să cumperi o pâine, nu ar trebui să povestești la nimeni asta, e ca și cum ai spune că ai fost în Slovacia și nu ai știut să treci strada. Dacă nu poți să cumperi o pâine, nu da vina pe vânzătoare. Dă vina pe tine că ești incapabil, alții se descurcă să facă rost de droguri și pistoale, tu ai probleme la pâine.
După trei zile petrecute la Peninsula pot să și confirm că nu mă deranjează deloc maghiara din jur. Ba, mai mult, chiar mi-a plăcut să aud mai puțină română, a fost ca o vacanță de la proști. Nu vreau să spun că nu există unguri proști, doar că nu aveam cum să-mi dau seama care și când sunt. Cât de plăcut poate fi să stai la coadă la langoș și să nu știi ce tâmpenii zic oamenii din jur. După o zi am realizat că mă simt de parcă vecinul care îmi bubuie playlistul Radio ZU în perete a închis brusc casetofonul. Este, într-adevăr, și varianta să mergi în străinătate să scapi de playlistul Radio ZU, doar că străinătatea nu e ca acasă, acolo te simți străin. Singurele locuri din țara în care poți scăpa de români sunt Harghita, Covasna și Mureș, eu zic să le sărbătorim.
Iar ură față de unguri chiar nu văd de ce să avem, de ce să ne concentrăm pe asemănările dintre noi mai mult decât pe diferențe? Asemănarea este că nici pe ei nu îi place nimeni în Ungaria, sunt un fel de moldovenii nației lor. Oricât de mult i-am înjura noi de aici din București, tot n-o să le pese, durerea lor adevărată e cum sunt văzuți în Ungaria. Dacă știi că mama nu te iubește, nici nu mai contează părerea colegilor de la școală despre tine.
