La americani Oprah este echivalentul mai bogat, mai influent, mai feminin şi cu o dantură mai frumoasă al inegalabilului nostru Dan Diaconescu. Deosebirile, chiar dacă nu se opresc aici, pălesc în faţa fanatismului cu care sunt urmăriţi, şi unul, şi celălalt, de către fanii lor.
Întâmplător sau nu, în timp ce Dănuţ dezvăluia un număr de telefon magic la care poporul înspăimântat de teoriile senzaţionale putea să verifice dacă serviciile speciale îi ascultă ori ba conversaţiile telefonice despre hemoroizi sau despre cât oţet e nevoie ca să mureze 5 kg de castraveţi, Oprah, retrasă ca şi Dănuţ din lumina reflectoarelor, posta pe site-ul ei un top 5 situaţii pentru care n-ar trebui să-ţi fie ruşine, întru uşurarea vieţii americanului de rând, oropsit şi el, ca şi noi, de griji şi de nevoi. Pe mine, una, articolul m-a făcut mai curioasă să vad cum l-am putea adapta realităţilor mioritice, decât să sun la trăsnaia de număr al lui Dănuţ, care, oricum, suna ocupat, nu că l-aş fi apelat.
1. „Ţi se rup pantalonii în fund
Ca şi alunecatul pe coajă de banană, ruperea pantalonilor în fund, în public, ţi se pare o chestiune care se petrece numai în desene animate. În orice caz NU ţie.” Diferenţele dintre popoarele noastre, nevecine, dar prietene, sunt că-n timp ce americanii se ghiftuiesc cu junk food până le crapă textila sub povara sutelor de kilograme, românii, împiedicaţi de sărăcia lucie, nu se mai îndeasă cu nimic altceva decât cu pâine, adoptând, volens nolens, un regim disociat ale cărui beneficii sunt internaţional trâmbiţate de-o bună bucată de timp încoace. Apoi, că după cum bine se ştie, orice reclamă TV îndeamnă la un consum zilnic de minimum 2 litri de apă, care, pe lângă alte efecte minore, face ca pâinea să se umfle în stomac, dând o îndelungă saţietate şi oferind un sprijin de nădejde bugetului familiei şi aşa mult încercat. Elementul comun sunt pantalonii rupţi în fund. Ai noştri de sărăcie, ai lor de boierie. Aşa cum bine zice Oprah, totul e să privim situaţia cu amuzament şi cu… fudulie. Cum vine asta? Simplu, e suficient să ne prefacem că aşa-i moda.
2. „Eşti Gică-contra
Fix în săptămâna în care te-ai hotărât să renunţi la dulciuri, te duci cu colegii la prânz şi toată lumea vrea desert numai tu NU, stricându-le tuturor cheful. În plus rămâi pe poziţii şi nu cedezi atunci când toată lumea îţi zice «hai, gustă şi tu puţin!»” Dacă decizia pe care ai luat-o este în conformitate cu toate credinţele şi valorile tale, n-ar trebui să cedezi, indiferent cât de exagerat li se pare celorlalţi. „Adevărul e că, pe lângă cele 200 kg deja depuse, câteva sute grame pe care le-ar aduce în plus o brownie chiar nu mai contează. Pentru atâta lucru n-o să strice bucuria celorlalţi meseni cu poftă de desert. Şi-apoi, cum altfel să pocnească pantalonii de la punctul 1? Noi trebuie să fim atenţi doar la „dacă decizia pe care ai luat-o este în conformitate cu valorile tale”. Aşa că, dacă ziua de salariu e îndepărtată în negura viitorului, mai avem în buzunar doar un bon de masă şi 12 lei, oricât ar insista ceilalţi şi oricât ne-ar ploua în gură la vederea tartei cu piersici şi frişcă, înghiţim în sec şi invocăm o cură de slăbire subită.
3. „Când nu te simţi bine
Ai primit o veste proastă în timp ce erai la restaurant şi izbucneşti în plâns instantaneu. Imediat, toţi ochii vor fi aţintiţi spre tine: unii întrebători, alţii miraţi, alţii compătimitori. Desigur, te vei simţi stânjenit!” Din câte am văzut eu prin filmele lor, ei plâng din motive bine întemeiate ca „lipsa spaţiului într-o relaţie”, dar, oricum, merg la psihiatru pentru asta şi pentru altele asemenea, aşa că dacă plâng, din senin, în plin lunch, n-o să mire pe nimeni. Noi plângem pentru toate prostiile, când vedem facturile la căldură şi curent, preţurile din magazine, cât a ajuns să coste un litru de benzină, şomajul înfloritor, mizeria de prin spitale, lipsa oricărei speranţe de mai bine. De ce-am merge noi la doctor pentru atâta lucru?? Materialul nostru genetic conţine un element care ne ajută să ne vindecam singuri : resemnarea. Totul e să ne obişnuim cu toate. În plus, la cât de rar mergem noi la restaurant, şansele să ne apuce criza existenţială în vreunul sunt nule, aşa c-am rezolvat-o şi pe asta.
4. „Când ceri ceea ce vrei
La birou, în pat sau când cumperi floricele pentru film, viaţa este prea scurtă ca să nu ceri ceea ce vrei şi ce-ti place. De ce trebuie să-ţi fie ruşine că îţi exprimi dorinţele?!” Mărturisesc că punctul 4 m-a cam pus în dificultate. Chiar aşa, de ce să nu cerem cu toţii ce vrem şi ce ne place? Singura problemă e că nu pare să-i pese nimănui de asta!
5. „Când nu ai ordine în casă
Asta nu înseamnă că trebuie să fie totuşi o mizerie de nedescris, un adevărat focar de infecţie. Însă nu trebuie să-ţi petreci fiecare clipă a existenţei tale sortând şosetele la şosete, jucăriile la jucării, şi lista poate continua…” Eu n-am văzut în niciun film ca americanii să-şi cureţe casele de Paşte şi de Crăciun, aşa cum o facem noi. E drept, au housekeeper, dar astea când nu plimbă aspiratorul prin casele alea imense în care oricine s-ar putea pierde, pierd timpul uitându-se la novelas şi nu se îndeletnicesc cu spălatul perdelelor, vânturatul fiecărui ungher şi nici nu dau o mână de var aşa ca să miroasă a curat şi-a sărbătoare, aşa cum o facem noi. Dacă ne gândim că mulţi dintre noi nici n-au o casă în care să nu fie ordine, chiar n-avem motive să ne ruşinăm de ceva. Ei însă da.
Să aveţi o săptămână frumoasă şi….neruşinoasă!
Exclusiv Online
