Îl mai țineți minte pe Victoraș Micula, băiatul de milionar care pentru că era criză și nu-i mergeau afacerile? E, mă bucur să vă anunț că a revenit. Și nu oricum, ci cu un Ferrari de 200.000 de euro, flancat de două Mercedesuri de teren burdușite cu bodyguarzi, în stil de mare mafiot. Evident, la Mamaia.
Victoraș e genul ăla de băiat care, în școala generală, nu era niciodată ales de bunăvoie în echipa de fotbal, iar dacă era ales ca să iasă la număr, era băgat în poartă, pentru că era gras și ocupa mai mult spațiu pe linia de fund. Gras e și acum. Gras și creț, cu o privire bovină care poate însemna inocență sau prostie. Sau amândouă. De altfel, sunt convins că Victoraș e inocent în prostia lui. Altfel ar realiza cât de penibil și neconvingător arată încercând să imite stilul mafioților adevărați. Pur și simplu nu se potrivește cu fața lui. Adică vezi un convoi de mașini de lux circulând cu viteză prin Mamaia, bodyguarzi cefoși și înarmați păzind un Ferrari, și te întrebi „Cine-i, frate, șmecherul ăsta?“ Apoi convoiul oprește și din Ferrari coboară Victoraș, molâul ăla grăsun existent în orice gașcă, pe care l-ai trimite să cumpere bere cu un timbru, doar ca să râzi de el că e suficient de fraier încât să pună botu’. E ceva în neregulă cu imaginea asta. E ca și cum te-ai uita la un film cu arte marțiale, iar rolul de maestru invincibil, ăla care zboară peste clădiri și se bate cu 30 de adversari odată, ar fi jucat de Mircea Solcanu, îmbrăcat în colanții lui roz.
Educ beizadele, deci exist!
În caz că nu v-ați prins deja, Victoraș e fiul lui Viorel Micula, un nene din Oradea care a făcut avere vânzând vopsea de ouă cu sifon pe post de suc natural de fructe. Viorel îl iubește mult pe Victoraș, atât de mult încât îl umple de bani după pofta burții, făcându-i în același timp cel mai mare deserviciu posibil. Să vedem: ce-ar fi fost Victoraș dacă n-ar fi avut mulți bani? Probabil un adolescent întârziat, fără femei și fără prieteni. Dar măcar ar fi fost conștient de statutul lui și, poate că, încercând să și-l depășească, ar fi făcut ceva – ar fi învățat o meserie, ar fi citit Sumarul unei cărți cu multe pagini, s-ar fi uitat la o emisiune cu animale pe Discovery. Și, cu bagajul ăsta de cunoștințe, poate ar fi vrăjit o gagică mai varză ca el, dar sinceră. Acum, însă, plin de cașcaval fiind, are același statut, dar nu-și dă seama. Pițipoanca aia care era cu el la Mamaia nu umblă cu el, ci cu Ferrari-ul lui. Prietenii lui nu sunt prieteni, ci bodyguarzi. Și a venit momentul să vedem ce s-ar alege de Victoraș dacă taică-su ar sărăci subit. Vă spun eu: un adolescent întârziat, fără femei, fără prieteni, fără meserie și, mai ales, un om care ar crede că balena e un pește. Pentru că nu s-a uitat niciodată pe Discovery.
