Fiindcă nu se umpluse, pesemne, destul de cacao atunci când l-a pripășit pe lângă casă pe urechistul Duda, ba l-a mai și promovat pe actorașul moldav din rolul de duce-tavă în cel de prinț consort, familia regală a României a decis să-și mai tragă niște cacao pe ea, că încape. Dornici parcă să depășească orice limită a penibilului, urmașii Hohenzollernilor au decis că nu erau suficient de bogați, că n-aveau destule castele, păduri, hectare înapoiate de tovarășul monarhist de cumetrie Ion Iliescu, așa că au zis să-și mai ia de-o ciorbă și de la Kandia.
Astfel au ajuns prințul Duda și principesa Margareta să lanseze ciocolata ”cu nume regal”, în mai multe sortimente: ciocolata cu lapte ”Alteța Sa Regală Principesa Margareta”, ”ciocolata amăruie Alteța Sa Regală Principele Radu”, cu 55% și ciocolata amăruie ”Castelul Peleș”, cu 75% cacao.
Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă uit la Margareta&Duda, parcă i-aș vedea pe Vulpea&Motanul, șarlatanii ăia doi care-l păcălesc pe Pinocchio și-l lasă lefter și cu urechi de măgar. Bine, cel puțin, că au avut bunul simț să nu-l bage în afacerea de cacao și pe Regele Mihai. Bietul rege! Mi se pare singurul om cu adevărat nobil din familia asta de păcălici regali, dar din păcate, el e parcă vrăjit, ca Theoden, regele Rohanului, și nu vede penibilul în care ginerică îl atrage.
Revenind la dudele noastre, aș zice că, din start, s-au comis unele erori. Adică de ce Margareta ”ciocolată cu lapte”? Ce-are Margareta cu laptele? O ciocolată regală cu lapte nu poate să poarte decât numele ”Victoria – Regina Angliei”, care a născut vreo nouă pui pe care i-a hrănit cu lapte sau cel puțin ”Regina Maria a României”, care și ea a hrănit cu lapte șase copii, deși unii din ei, zic gurile rele nu erau chiar originali nemțești, ci aveau și E-uri românești, de la amorezii reginei.
La fel și cu ciocolata Principele Radu. Adică de ce amăruie, când băiatul ăsta e un dulce? S-o fi făcut cu rahat ar fi fost o lovitură de marketing. Îmi și imaginez reclama: ”Principele Radu, o ciocolată de tot rahatul. Acum, cu 20% mai mult rahat, la același preț”. Sau nu știu, s-o fi făcut cu umplutură de fructe de pădure, că era mult mai în ton cu realitatea. Plus că, dacă într-adevăr voiau să facă de ciocolată toată familia regală, ar fi trebuit să creeze și ciocolata Principesa Irina, cu 50% cocoș… pardon, am vrut să zic cocos, dar m-am gândit la matrapazlâcurile prințesei cu lupte de cocoși și am făcut o confuzie.
Apoi, mai e o problemă: cum să faci cuiva cadou o ciocolată care nu se numește nici Kandia, nici Heidi și nici măcar Laura, ci Prințul Duda? Să zicem că mergi în vizită la viitorii socri și soacră-ta prezumtivă nu-i suferă pe regi, că i-au împușcat pe țărani la 1907 și i-au pus țara pe tavă lui Stalin. Cum să te prezinți la ea și să-i zâmbești ”V-am adus o ciocolată regală”. Nu-ți dai seama că ți-ai dat foc la valiză, mai ales dacă scorpia are și diabet?
Dar cea mai serioasă problemă mi se pare că, la cât sunt românii de inventivi, sigur o să apară și contrafacerile. O să vedem, prin supermarketuri, ciocolata Prințul Paul Lambrino de post, din soia, amidon de porumb și imitație de cacao modificată genetic, ciocolata Prințesa Lia, făcută din apă, nechezol, conservant, stabilizator de farduri și restul E-uri cât încape, să reziste mult prin galantare, și batonul de ciocolată ”Carol-Ferdinand Alromâniei”, pentru copii.
Sau, mai grav, ciocolata Regele Cioabă, sub forma unui baton obez de ciocolată neagră ca tăciunele și care conține, pe lângă cacao, și elementele absolut necesare unei nutriții sănătoase: cupru, aramă, aluminiu și 50% mai mult fer vechi, mînca-ț-aș portofelu’ lu’ matale!
