Adriana Săftoiu și-a lansat (aproape în același timp cu partenerul liberal Iohannis) cartea "Cronica de Cotroceni", în care rememorează momente "delicate" observate de ea, profesionist, în relația instituțională Băsescu-Udrea. Avem și noi un fragment scos din manuscris de autoare în ultimele momente și obținut prin mijloace ce ne-au păpat salariile fabuloase pe tot timpul anului în curs. Vi-l prezentăm aici, să știm și noi pentru ce ne sacrificăm:
– Adriana, vrei tu, te rog, să te duci până la Elena?
– Sigur, Tra…domnule Președinte. Doriți să-i transmit ceva anume?
– Hăhă…lasă că-i transmit eu personal…îți stă bine fără sutien și cu bluza transparentă! Faci economie de când cu criza?…hăhăhă…
– Nu, domnule Președinte, n-am găsit sutienul dimineață. Cred că l-a târât cățelul pe undeva.
– Cine, Elwis? Hăhăăă…mor de râs, sunt în formă maximă azi! Hai, te duci la Elena?
– Tot nu mi-ați spus de ce. Bat la ușă și fug?
– Hăăăhăă…ești tare, îmi faci față, am știut eu pe cine am ales. Sunt satisfăcut de amândouă!
– Eu aș zice că Elena este cea cu satisfacția profesională! Se vede după cât stă în birou la dvs!
– Voi, femeile, sunteți cu mintea doar la prostii! Și ea spune la fel, cică eu cu tine avem prea des consultări cu ușile închise.
– N-am stat niciodată mai mult de cinci minute la dvs în birou și sunt sigură că nu sunteți Cocoș doar cinci minute! Sau la Elena o fi altfel, la cât e de insistentă?
– Sunteți rele și sexy, cum le stă bine consilierilor! Plus că tu ești liberală, iar ea vrea să ajungă populară.
– E destul de populară și acum, doar n-o fi meritat biroul ăla ca maică stareță! Deci?
– Deci, ce?
– Deci de ce mă duc la ea? De salutat, ne-am făcut amândouă că ne salutăm acum o oră.
– Spune-i să vină până la mine, avem ceva de implementat, o strategie informațională.
– Înseamnă că două ore nu mai am acces aici. Aveți vreun dosar pentru mine?
– Ieși și tu puțin prin parc, la o napolitană, ceva. Prea mult efort strică. Vezi, și lumea zice că sunt dictator!
– Și Elena spune la fel: adoră să-i dictați personal, se simte ca o școlăriță lângă dvs! Și eu care credeam că-i profesoară desăvârșită!
– Hăhă…așa sunt eu, mai autoritar și inhibant…mi se trage de la meseria de comandant. Acolo trebuie să fii dur și impunător, ce mai, adevărat dictator! Când lași marinarii să-și facă de cap se duce dracului Titanicul! Ți-am mai zis că dacă eram eu căpitan pe Titanic nu s-ar fi scufundat?
– O spuneți mereu, s-a scris și în presă. Cei de la PSD au și găsit o glumă nesărată, cum că nu s-ar fi scufundat pentru că l-ați fi vândut în primul port!
– Hăhăhă…asta-i de la Năstase, el are umor rafinat, ca al meu! Eu le amintesc mereu: băi, găozarilor politici, Flota a băut-o Văcăroiu, c-a dat-o pe niște ouzo special pentru el, fără ierburi în compoziție!
– Pot să plec?
– Unde, acasă? Abia a început programul și Elwis e prea ocupat de când l-am făcut Șef la Serviciu. Ai vreo întâlnire…obscură?
– Nu, pot să plec s-o chem pe Elena?
– Știi vorba aia: nu-mi place că mă părăsești, dar mor să te admir plecând! Deși ești mult mai interesantă din față astăzi…
– Sigur…destul de interesantă cât să fiu curier între voi doi. Sper să nu vorbiți și despre mine în ședințele voastre!
– Nici gând, Elenei nu-i place vorbitul la locul de muncă. Mă rog…adică pălăvrăgeala fără rost. Este o persoană foarte eficientă și care știe ce vrea în carieră.
– Știm cu toții ce vrea, și eficiența ei este deasupra oricărei îndoieli. Dar uite că vine singură, m-a scutit de o deplasare! Observ că nici ea n-are sutien, o să lansăm o modă la Cotroceni! Bună, Elena, ce faci? Tocmai voiam să vin la tine, trimisă de domnul Președinte, evident!
– Am avut o intuiție feminină. E vorba despre dosarul ăsta cu bilețelul roz al domnului Tăriceanu, nu-i așa, domnule Președinte?
– Lasă-l în plata pensiilor alimentare pe grecotei, avem chestiuni arzătoare la ordinea zilei! Intri la mine, te rog?
– Vine și Adriana? Sunt sigură că în trei o să găsim soluții mult mai îndrăznețe pentru strategia prezidențială. OK?
– Ocheiurile le dau eu, că toată viața eu am hotărât cheiurile de abordare! Adriana are altă treabă vreo două ore, deci și noi avem tot cam două ore treabă. Să trecem la treabă!
– Domnule Președinte, ar mai fi o problemă. M-ați trimis la o napolitană, dar noi nu avem un chioșc cu așa ceva la Cotroceni. Când o să manageriați situația la fel de bine ca relația dvs instituțională cu doamna colegă Elena?
– Când o să schimbi și tu perdelele astea îmbâcsite și rămase de la Ceaușescu! Văd că degeaba v-am luat consilieri, nu se cunoaște mână de femeie pe aici! Adică, nu peste tot unde ar trebui…
– Vaaaai…Adriana…ți-o spun ca între fete…îți stă senzațional fără sutien, aproape cum îmi stă mie! Ce s-a întâmplat, a căzut sub pat?
– Nu, dragă, acolo m-am uitat. Bănuiesc că l-a băgat cățelul nostru pe undeva. Iar celelalte erau toate în mașină. Să vedem când le-oi spăla, că tocmai mi-a trasat domnul Președinte de spălat altceva! Gata, spăl putina!
– Auzi, colega…m-am întâlnit cu Elwis mai devreme. Mi s-a părut ciudat că-i stăteau pectoralii mult mai ferm, unei femei adevărate nu-i scapă așa ceva. Credeam că-i de la noua funcție, dar nu cumva și-a pus el, din greșeală, sutienul tău? Spune-i că Informațiile sunt de genul neutru, nu-i nevoie de travestiuri cu apropouri politice!
