Multă vorbă astăzi despre efectele adverse ale mersului la vaccinare. Și mai nimic despre efectele perverse ale mersului la sala de fitness, de exemplu. Cum ar fi extrem de posibila îngrășare cu câteva kilograme, din pricina greșitei raportări la relieful înconjurător și a eronatei utilizări a aparaturii, asta chiar și după o lună de sală din greu transpirată. De pildă, vecină-mea, femeie hotărâtă, a renunțat la sală după doar o săptămână de ”fiare”, în care acumulase nu mai puțin de 3 kile. Cum ai făcut?, am întrebat-o… ”Au adus un aparat nou, super tare, pe care stăteam zi de zi până mi se făcea rău. Era multifuncționalul perfect, avea de toate, și chipsuri, și sucuri, și batoane de ciocolată, tot ce vrei”, mi-a răspuns…
Eu, unul, evit să mă duc seara la sală, pentru că îmi lasă impresia unui abator, în care aş avea nevoie doar de un halat de măcelar şi de un cuţit pentru a mă întoarce acasă cu câteva kile de carne macră.
În schimb, dimineaţa mă avantajează concurenţa alcătuită, în special, din pensionari, bărbaţi aflaţi în plină criză a vârstei a doua şi adolescente care şi-au petrecut copilăria la bunicii McDonald’s şi KFC.
Chiar săptămâna asta a venit o doamnă, pe faţa căreia se vedea numărul amantelor pe care le are bărba-su, care a întrebat sfios dacă aceasta este sala, nevenindu-i, probabil, să creadă că există şi săli fără mese. A fost luată rapid în primire de o veterană a locului, genul de sportivă clasică – patru ghiuluri, cinci brăţări şi două smartfoane, care i-a arătat cum să facă, de câte ori să repete şi cum să respire.
Îmi plac graşii care vin la sală şi se apucă de abdomene cu şaorma în gât, ignorând sfatul lui nea Matache din reclamă, care ne spune că un abdomen bun merge cu o cereală cu lapte, iar la final se mângâie pe pântec cu resemnare, constatând că nenorocitele de pătrăţele la care visaseră gem sufocate sub marea de osânză.
Şi apoi numai ce-i vezi dând buzna în saună, ca enoriaşii la moaştele Cuvioasei Parascheva, sperând ca aburul să-i mai dezumfle puţin, puţin, Doamne!, măcar o atmosferă. Ieşiţi parcă dintr-o cameră de etnobotanice, XXL-ii noştri se îndreaptă uşor turmentaţi spre cântarul din vestiar, care are darul să îi scoată din pepeni cu monotonia cifrelor pe care le arată.
Concluzia mi se pare extrem de clară: în ziua de azi, în care tentaţiile culinare sunt la tot pasul, numai un lagăr de concentrare te mai poate slăbi. Sau două săptămâni de carantină Covid, într-un apartament în care te despart de frigider câțiva mascați de la DSP și un echipaj de polițiști gata să te amendeze pentru nerespectarea regimului de izolare pandemică.
