Dacă parlamentarii români ar fi fost actori atunci, pentru filmul prost (pentru țară) în care au jucat la sfârșitul anului trecut, ar fi trebuit să primească fiecare câte o Zmeură de Aur. Cum politicienii noștri sunt însă mai degrabă luați în vizorul jurnaliștilor de investigație, atunci o să se mulțumească doar cu premiul “Persoana anului 2013” la categoria Crimă Organizată și Corupție. Săptămâna aceasta vorbim cu Paul Radu, jurnalist de investigație și directorul OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project), organizația care a premiat Parlamentul României așa cum se cuvine.
Românii nu sunt nici cei mai frumoși, nici cei mai deștepți, nici măcar cei mai buni la fotbal din lume. E bine atunci că ne putem mândri că suntem și noi pe primul loc la ceva: la corupție?
Parlamentarii români nu sunt nici cei mai frumoși, nici cei mai deștepți, nici măcar cei mai buni la fotbal din lume așa că de ce nu ar fi cei mai buni la corupție? Din fericire, românul frumos, educat și uneori și bun la fotbal nu a avut nicio șansă să ajungă în parlamentul actual. Poate că la următoarele alegeri se va schimba ceva.
Seamănă Parlamentul României din ce în ce mai mult cu un Grup Infracțional Organizat, ori a fost așa dintotdeauna?
Acum sunt mai mulți iar corupția iese mai bine în evidență. Nivelul lor de organizare este însă primitiv așa că nu i-aș asemăna cu un adevărat grup de crimă organizată. Întâlnirile între criminali adevărați au loc în spații virtuale criptate și nicidecum pe întuneric în cotloanele camerei sau ale senatului. Aici este însă originea unei alte probleme: masa parlamentară este pradă ușoară pentru cei care sunt într-adevăr inițiați în tainele criminalității organizate.
Cât de puternica a fost concurența pentru primul loc din partea unui traficant de droguri din Serbia și a fiicei președintelui Uzbekistanului? Am fi putut pierde vreodată primul loc?
Concurența a fost puternică însă ar fi fost foarte greu să pierdem primul loc. Dacă ceilalți candidați și-au ascuns urmele după ce au comis infracțiunile, parlamentarii români au încercat să rezolve, dintr-o lovitură și trecutul și viitorul. Au vrut să creeze o realitate infracțională paralelă.
Cum ar fi trebuit să arate premiul pentru Parlament, dacă ar fi existat o ceremonie de decernare? O pereche de cătușe?
Cred că un costum la patru ace dar vargat și cu sclipici ar fi un premiu bun, fiindcă mulți dintre ei chiar l-ar purta la sindrofii.
Dacă Parlamentul este, conform Constituției, “organul reprezentativ suprem al poporului”, astea înseamnă că avem un popor corupt și că, de fapt, parlamentarii își merită acel loc?
Asta înseamnă că o parte din populație nu știe ce votează iar o altă parte nu votează fiindcă știe prea bine ce ar vota dacă ar pune ștampila.
Luați la rost, românii îți zic că-i urăsc pe politicienii care fură. Când-colo, la vremea votului, tot îi pun ștampila pe corupți care le dau o sacoșă cu ulei și făină. Ne merităm soarta?
Închipuiți-vă ce ar vota același român dacă i s-ar da un loc de muncă fain, un salariu decent și școli bune pentru copiii lui. Asta ar fi însă posibil doar dacă politicienii nu ar mai fura astfel încât să lase doar de o mămăligă soioasă.
Ce ți se pare mai scandalos: Legea Amnistiei și Grațierii, modificările din Codul Penal, sau modalitatea (“pe șestache”) în care au vrut senatorii și deputații să facă toate acestea?
Toate aceste mișcări rapide la ceas de întuneric sunt la fel de nocive și au avut și efectul de a arunca în derizoriu eventuale discuții serioase despre acte de amnistie și grațiere care să nu fie create special pentru politicieni ci pentru oameni amărâți care au furat de foame sau au făcut alte greșeli nu foarte grave.
Să presupunem că, până la urmă, proaspăt premianții și-ar face hatârul și ar deveni Superparlamentari. Ar mai exista pe undeva vreo kriptonită pentru cojocul lor?
Strada ar fi singura în măsură să-i vlăguiască, kryptonita ar putea fi bordura pe care se așează protestatarii ca să prindă noi forțe. Unii ar spune că și UE dar mă îndoiesc că UE ar mai avea mare relevanță în contextul superputerilor.
Ce credezi că i-au cerut politicienii români lui Moș Crăciun? În plus, oare ce dorințe au ei pentru anul 2014?
Cred că cei mai mulți i-au cerut hatâruri lui Moș Gerilă: cât mai multe conturi offshore, o presă obedientă și câte o mantie de invizibilitate care să le permită să treacă în liniște prin piața Universității în 2014.
Publicat în AC, nr. 2
