Pe 31 martie, Hannu Montanu generaţiei ’90 va susţine un concert la Mamaia. Nu a mea, ci a lui Mazăre. Acesta face parte din turneul de Crăciun pe care Bănică nu a avut timp să-l termine în 2011.
Până aici, toate bune şi frumoase, doar Bănică susţine concerte non-stop. Problema e că Zânu nu e mulţumit de preţul biletelor puse în vânzare pentru paranghelia lui cu iz de anii ‘60. Adică să dea amărăştenii 30 de lei să-l vadă pe el cum dansează aschilopatic şi vorbeşte de ghivete, babe rock’n’roll şi iubirea pentru madam Unicef? Slăbuţ, tati!
La Bănică, preţul beletelor trebuie să reflecte Produsul Intern Brut al unei ţări occidentale. E şi normal, stimabili melomani, că doar nu poţi salva copiii africani cu 30 de lei per bilet. Adică 30 de lei pe bilet dai să-l asculţi pe Adrian Enache, care, vorba aia, nu mai salvează pe nimeni. Unde mai pui şi faptul că, într-un top al dansurilor spasmodice, Enache îl bate pe Bănică într-un picior şi cu mâinile la spate. Iar Zâna Surprizelor ce să facă de banii ăştia? Cu jignirea asta de 30 de lei/bilet? Că, de când ea are rol de Mama Răniţilor pe la diverse evenimente, grosul banilor în casă îl aduce lăutarul familiei.
Tot ce face Marinica e să ţină chitanţierul. Şi doar ştiţi şi voi, chitanţierul subţire cu cheltuială se ţine. S-au chinuit organizatorii să-i explice că în 31 martie nu e sezon estival şi n-o să se înghesuie nimeni să danseze pe piesele lui, dar el nu şi nu! „100 de lei biletu’!”, repeta întruna Jr şi se dădea de ceasul morţii că de banii ăştia a promis acadele şi şaorma copiilor din Djibouti. Ăsta e cruntul adevăr. Unii oameni nu au suflet şi se chitroşesc la nişte zeci de lei. Şi dacă nu ţin ei la rock’n’roll, ce pretenţie ai să mai sufere pentru copiii africani?
