În prag de eliberare condiționată, după ce a contribuit la zestrea culturală națională cu câteva volume de mare valoare, Giovanni Becali a dialogat cu reporterii Academiei Cațavencu, firește, cu amabilitatea care-l caracterizează. Ne-am fi dorit foarte mult să-i facem o vizită la penitenciarul din Slobozia, acolo unde și-a petrecut concediul, dar am renunţat la idee. Adevărul e că, ştiindu-l pe fratele Becali iute la mânie şi degrabă vărsătoriu de flegme, ne-a fost teamă să nu se supere pe noi, să ne facă pantofi din beton şi să ne arunce în râul Ialomiţa, aşa că i-am luat interviul de la distanţă: noi i-am pus întrebările în gând, el ne-a răspuns cu aceeași măsură.
Bună ziua, domnule Giovanni Becali. Ce mai faceţi dumneavoastră?
Cu cine vorbiți, bă?
Cu dumneavoastră. Nu sunteţi dumneavoastră Giovanni Becali?
Eu nu sunt, bă, niciun Giovanni. Pe mine mă cheamă Ioan.
Nu se poate! Nu sunteţi dumneavoastră Giovanni Becali, milionarul, şmecherul, mafiotul?
Am fost. Acum sunt Ioan Becali, deţinut model şi autor de cărţi.
De joc?
Bă, voi s-teți proști, vreți să mă provocați? Ptiu, că… Cum cărţi de joc? Cărţi din astea de citit, ce, sunteți cu capul? Eu scriu cărţi, băi, fraierilor, am în cap mai multe cărţi de scris decât ați citit voi. Şi ştiți de ce? Pentru că n-aveți voi ani de vacanţă cât am eu de şcoala vieţii!
Şi ce cărţi aţi scris?
Păi am scris deocamdată o singură carte, da-n trei volume. “Manualul investitorului în fotbal”. E o carte-document, bă, o lucrare ştiinţifică. Are doar 106 pagini dă scris, ce-i drept, dar mă-am gândit să-i pun încă pe atâtea pagini cu poze. Nu de alta, dar ştiți cum e fotbaliştii, mai proşti, nu-i duce capul, dacă băgam numa’ text nu priceapea mare lucru. Aşa, am pus şi poze să înţeleagă toată lumea şi arată şi cărțile mai groase, iar Comisia de Eliberări Condiţionate a fost impresionată. V-a plăcut şmecheria, no?
Da, trebuie să recunoaștem că e o idee grozavă. Şi ce cărţi mai aveţi în plan?
Aş vrea să mai scriu o lucrare, tot ştiinţifică şi tot de fotbal “Cum să fentezi TVA-ul în cinci paşi simpli”. Şi mai am una, “Manualul gangsterului amator”. Asta la fel, o să aibă multe poze…
Cum v-aţi acomodat la închisoare?
M-am simțit ca acasă. Toţi m-a respectat, m-a salutat, v-am zis, am fost deţinut-model. Am fost deţinut-model, că am fost deţinut-model prin modul meu de a mă comporta. Ceream o ţigară la băieţi, le lăsam un milion şpagă, mă duceam la tuns, costa tunsul o sută de mii, eu lăsam 7 milioane şpagă. Eu nu vorbesc cu oricine, nu bag în seamă orice judecător sau procuror. Că eu sunt Ioan Becali, deţinutul-model, cum să bag în seamă pe oricine, cum să n-am prestanţa mea, când cobor dintr-o dubă cu zăbrele la geamuri?
Am înţeles că statul are de recuperat de la dumneavoastră suma de 17 milioane de roni, dar nu figuraţi cu niciun fel de bun înscris. De unde o să daţi banii?
Ce bani, bă, nu dau niciun ban. N-am bani de dat la stat, nu mă enervați. Nu mă enervați că chiar mă faceți să devin mafiot şi nu vreau. Voi credeți că mai e ca pe timpuri, când mafioţii avea bani, avea vile, avea iahturi, avea Rolls Roye sau… cum dracu-i spune… Rover? Nu, fraierilor, ascultați-mă pe mine: mafiotul modern e altfel. Mafiotu’ de azi nu mai împuşcă oameni, împuşcă francu’… Da’ ia ziceți, n-aveți şi voi o ţigară?
Citește și Gică Popescu: “Dacă-mi mai dădeau cinci ani, scriam mai mult ca Balzac!”
