Iată o piesă care are toate atuurile să devină hit în România: o linie melodică luată cu copy/paste după alte linii melodice, luate tot cu copy/paste, da’ de alţii, un clip cu clasica piţi bronetă şi nişte versuri… să le pui pe rană – ca să se infecteze, normal! Când am auzit prima dată de „6 vieţi“, am crezut că-i vreo manea cântată de Sorin Fermecătoru&Sorina de la Caransebeş, până am ascultat primele acorduri şi mi-am dat seama că, de fapt, aduce cu „Zece vieţi“ a lui Florin Chilian. Acuma, mă gândesc că băieţii chiar or fi fani ai lui Chilian şi, ca să nu se prindă ăla că s-au inspirat din el şi să facă balamuc, ce şi-or fi zis: „Mai taie, dă-le dreacu’, să rămână şase!“. Cântecul începe cu nişte propoziţii random: „Cerul ne-a ales, tu eşti o stea, lumea e a mea!“ Pam-pam! Câtă profunzime, cât fior artistic venind direct de la lingurică… Bănuind că mai există ascultători cărora nu li s-a umplut încă fundul de lacrimi, solistul continuă: „Pentru mine, viaţa-i o surpriză, ca un meci strâns, cu KO în prima repriză, cum spune CRBL ne punem grijile-n valiză şi plecăm departe de criză fără viză“. Evident, aici textierul i-ar fi putut cita pe Churchill, La Bruyere, Montesquieu, dar şi-o fi dat seama c-o să creadă clubberii că-i înjură de mamă în limbi exotice, aşa că a apelat la un citat din arhicunoscutul CRBL. Urmează refrenul, extins de astă dată: „Cerul ne-a ales, tu eşti o stea, lumea e a mea! În braţe de mi-ai fi, nu voi muri! Îmi sare inima din piept, cu tine-s eu când ne jurăm iubire mereu“. Chiar nu pricep: zice că dac-o ţine-n braţe, nu mai moare, da’ de sărit îi sare inima din piept ca la cardiaci! Cum vine asta, oameni buni: până la urmă moare sau nu moare? Iar asta nu-i nimic, ia fiţi atenţi mai încolo profunzime: „Ai tot ce-mi place, nu prea am ce face, când sunt cu tine-s ca pe ace, gura nu îmi tace, tu-l ai pe vino-ncoace, mintea-mi coace…“ Sublim, este? Mai lipsea să-i zică şi ceva de floace şi potroace şi epuiza dicţionarul de rime!
Iar dacă aveaţi vreo îndoială că ăsta va fi hitul verii pentru loazele care-au picat bacul, v-o spulberă artiştii imediat: „Şi una, două, trei şi-a patra, viaţă după viaţă pentru tine asta mi-e soarta“. Acum vă întreb: cum se numea melodia? Şase vieţi? Şi câte vieţi avem noi mai sus? Patru, în pxxa mea!, vorba lui Adi Despot! De când patru egal şase, garsonilor? Ia ziceţi voi repede ce-aţi făcut cu alea două vieţi lipsă, că, acu’ vă dau pe mâna poliţiei pentru trafic de carne vie!
