Odată, nu foarte demult, într-un moment de relaxare, omniscienta Monica Tatoiu era, concomitent, ocupată cu mai multe lucruri obişnuite: povăţuia puterile lumii şi pe Dumnezeu cum să scoată Universul din criză, pe Realitatea TV, tălmăcea manuscrisele de la Marea Moartă, pe Trinitas TV, şi explica ritualul de împerechere la piţigoiul pleşuv, pe National Geographic.
În acelaşi timp, cu puterea minţii, Tatoiu ghida spre aeroportul din Hong Kong un pilot suedez de Boeing 777, care taman suferise un infarct miocardic şi era în moarte clinică.
Aceste lucruri erau atât de banale, de cotidiene, încât, la început, lumea nici n-a sesizat că s-a întâmplat ceva neobişnuit. Pentru că era imposibil de conceput aşa ceva. Era ca şi cum Iisus Hristos ar fi transformat apa-n Babanu’ la PET sau l-ar fi înviat pe Lazăr ca să-i ceară bani.
Cronicarii vremii, şi ei amorţiţi de constanţa atotştiinţei, n-au înregistrat nici care a fost televiziunea unde s-a întâmplat, nici cum se numea emisiunea, nici care a fost exact întrebarea. Cert este că, în acel moment, răspunsul dat de doamna Tatoiu a fost „Nu ştiu“.
Luat pe neaşteptate, moderatorul emisiunii a scăpat pixul din mână şi a holbat cei mai uluiţi ochi care s-au holbat vreodată în istoria omenirii. Transmisia s-a oprit, iar pe ecranele televizioarelor a apărut mira ca la Revoluţie. Echilibrul universal primise o lovitură cruntă în boaşe şi se clătina precum, odinioară, Văcăroiu în drum spre Senat. În stilul lor comercial, americanii au denumit evenimentul care a şocat Planeta „The day the Earth stood still“. Şi aveau dreptate.
Pentru a se salva, Pâmântul avea nevoie de un supererou veritabil, ceva în genul Superman, dar fără chiloţi peste iegări. Şi a venit. A doua zi chiar. În persoana aceleiaşi Monica Tatoiu. „Am glumit“, a spus omniscienţa sa, şi echilibrul universal s-a restabilit.
