Oana Zăvoranu: Vrăjitoarele mi-au prezis exact partea din șpaga lui Bălășescu
Săptămâna asta, celebra cantautoare Oana Zăvoranu a fost convocată de DNA ca martor în dosarul procurorului Max Bălășescu. Îl știți, băiatul ăla fin care cântă la nai, se dă cu motocicleta și nu ia șpagă decât din closete. După care, numărând banii, tot el zice, strâmbând din nas: De căcat, fratello, nouăj de mii nu-s totuna cu trei sute. Ia hai valea-napoi pe instalația de scurgere. Și să nu-mi veniți decât cu suma completă și fără pete maronii pe fața lui Caragiale, că nu-i frumos. Iar după ce zice asta, trage apa după bieții șpăgari, care se ejectează pe traiectele căcăstorilor mai ceva ca scrânciobul de oaie devenit o simplă biluță într-un 6 din 49 lipsit de noroc.
În fine, de fapt, asupra acestui ultim aspect vrem să și insistăm. Asta pentru că, spun sursele noastre, judecătorii au întrebat-o pe Oana Zăvoranu textual, negru pe albul hârtiei de vece: „Dumneavoastră, doamnă, aveți vreo legătură cu acești bani primiți de Max Bălășescu? Cu alte cuvinte, sunteți ori nu mânjită cu acele dejecții despre care amintea domnul procuror că ar fi pângărit mustața domnului Caragiale?”. La care doamna scandalului autohton desigur că neagă, ba chiar își scutură pleata cuprinsă de fibrilații, doar-doar o crede-o instanța virgină penal și neprihănită judiciar. Ba chiar spectacolul ei e atât de convingător, că am crede-o până și noi, mai ales că nu ne-ar plăcea ca tocmai dânsa să fi uns cu rahat clanța patronului nostru spiritual.
Am crede-o, mai ales, dacă n-am ști că spiritele extatice, cum este și cel al doamnei Zăvoranu, au, uneori, tendința să intre în transă, pierzând controlul asupra corpului lor. Dar nu despre un striptease involuntar vorbim aici, la bara erectă a viguroasei justiții. Ci despre momentul, magic, în care vrăjitoarele Melissa și Vanessa pun stăpânire pe mintea, sufletul și, mai ales, portofelul acestei biete ființe. Despre momentul, iarăși, în care – sub această stare de hipnoză cu japca – diva noastră strigă în gura mare, recunoscând laptele pe care l-a supt, printre alții, și de la mă-sa: „Da, mă, așa e! Așa e! Mi-a dat șaişpe mii patru sute nu-știu-cât de euro, cu care mi-am luat niște fond de ten, câteva rujuri și mai multă mascara, că nu mai aveam!”.
La care afirmație, bineînțeles că onorata curte se retrage pentru deliberări. Realizând, în același timp, a câta oară, că în România există niște personaje care nu se pot subscrie niciunei justiții de pe acest pământ, darămite celei româneşti. Și că, într-adevăr, când unele dintre ele rămân fără mascara, se pot naște tragedii, pe lângă care Fukushima, de exemplu, să fie o mică copilărie.
