Să vedem noi cum funcționează intensitatea I a relațiilor ce străbat continuu rețelele de cumetrie din instituția statului denumită Justiție.
Teoria zice că pentru a nu avea nici un fel de probleme în malaxorul justiției din România, intensitatea I (măsurată în șpagă și/sau trafic de influență) care străbate o porțiune din sistemul judiciar (calea parcursă de un dosar, să zicem) trebuie să fie măcar egală cu raportul dintre tensiunea U (măsurată în câți care ascultă s-ar putea să fie pe firul afacerii și cât de afectat ar putea fi magistratul în cazul în care va fi dat în gât) aplicată la ambele capete ale sistemului (aici ex-senatorul PSD Cătălin Voicu chiar era dottore) și rezistența R (măsurată în cât de tare se va opune sistemul să fie tras la răspundere magistratul în cazul că va fi dat în gât/demascat/deconspirat). Atunci avem echilibru din punctul de vedere al justițiabililor și al complicilor lor. Deci, revedem: I=U/R. În cadrul acestei ecuații, pentru a fi extrem de blindat în cazul puțin probabil că se dărâmă șandramaua în capul tău și s-ar putea să trebuiască ca tu însuți, ca magistrat, să suporți rigorile legii, R este foarte important. Cu cât R este mai mare, cu atât echilibrul este mai mare – indiferent de cât cresc șpaga și/sau traficul de influență. Ori, dintr-o scrisoare a unei prea-pure și ne-întinate judecătoare de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Gabriel Bârsan, către colegii săi magistrații am aflat că se măsoară în “om”: “pentru că a fi judecător, înseamnă a fi om înainte de toate”.
Să fii om în România înseamnă să ții spatele colegilor, să întorci servicii chiar dacă acest lucru înseamnă să păcălești/fentezi/ocolești legea, să pui o vorbă bună la amicii tăi sus-puși, să intervii pe lângă ei să închidă ochii la rigorile legii, să rezolve să nu stai la coadă, să fii servit cum trebuie șamd. O vorbă bună pentru un prieten cu toții am pus – aici intervine și birocrația excesivă din sistem și mentalitatea de satrapi a celor din spatele ghișeelor care, în marea lor majoritate, s-au obișnuit să-și trateze slujba ca pe o feudă de unde își încasează propriile taxe și impozite de la cetățean. Revenind la ce înseamnă “sunt om cu tine, fii om cu mine”, cu atât mai grave sunt încălcările legii pentru cei care operează cu legea și care este de presupus că modelează destine – ce valoare mai au sentințele unui astfel de judecător?
Prima șpagă e mai grea, pentru restul există întotdeauna o consolare morală: toți iau.
Mi-aduc aminte de-o discuție avută cu un prieten pe o terasă – îmi povestea despre un fost prefect al Clujului, ulterior parlamentar și care-i fusese profesor la facultate pe vremea lui nea’ Ceașcă, care tocmai ce trecuse, plin de deferență pe la masa noastră: “Crezi că lua șpagă? Lua, dar cu rușine”…
