După cum bine aţi observat cu toţii, trăitul în România nu îi ocupă tot timpul numai lui Mircea Badea ci şi nouă, admiratorilor lui avizi de estetică. Acum, la ceas de bilanţ anual când ne-am fi aşteptat la un top al celor mai vândute şi citite cărţi, cei de la Humanitas comunică în presă (sursa: MEDIAFAX) un clasament al celor mai furate titluri din librării. Dacă nici asta nu e o treabă culturală specific românească, atunci eu sunt un împătimit adorator al tradiţiilor noastre istorice.
Dar ce mă frapează cu adevărat e că toate locurile din frunte sunt ocupate de autori ca Boia, Liiceanu, Pleşu, Tismăneanu şi Cărtărescu. Adică exact scriitorii cei mai bălăcăriţi de matracucile mioritice delectate cu pârţurile Antenei 3 şi de “comentatorii” iubitori de orice şi oricine e pe contre cu intelectualitatea “de dreapta”, asimilată automat băsismului ultradăunător. Cum fanii scrierilor celor menţionaţi nu sunt în niciun caz majoritari în România şi nici cei mai hoţi cititori, explicaţia trebuie căutată în altă parte. Ori mulţi din cei înjurând vârtos la vedere gruparea de sus a clasamentului sunt atinşi pe din dos de un masochism irepresibil ce îi face să lectureze la fereală operele trădătorilor de neam, ţară şi USL, dar nu într-atât încât să şi plătească pentru vinovata plăcere; ori respectivii au primit ordin de serviciu pe unitate de a lovi în vânzările şi drepturile de autor cuvenite duşmanului de clasă educaţională.
Tocmai când croiam eu mai cu avânt teorii bătând spre cea a conspiraţiei, citesc mai în josul paginii că, de fapt, pe primul loc la şterpeleli sunt cărţile poştale, semnele de carte, sacoşele, magneţii şi alte asemenea delicii beletristice. Carevasăzică, aşa mai venim de la acasa noastră românească: se fură din librării pe criteriul utilităţii practice, nu din considerente doctrinare, etice sau mai ştiu eu ce bazaconie greu de citit, barem de priceput. Păi şi ce să şutească oamenii, pe lângă folositoarele pungi, din librăriile Humanitas, ştiind că acolo nu prea au acces autorii care şi-o ţin pe stânga, ideologia adică? Iau şi ei ce se găseşte, că la magneţii potriviţi pe frigiderul de acasă se asortează de minune un Pleşu cu faţa aia de bucătar italian burduhănit de propriile-i opere alese. Posibil să fie şi un criteriu cantitativ la mijloc, unul care îi face pe scriitorii concişi şi economi în desfăşurare să rămână ca fraierii în rafturi, nefuraţi. Zic aşa aflând că şi albumele de artă sunt la mare preţ (neplătit), astea trăgând, de regulă, greu la cântar.
Poate că vizitatorii librăriilor ocupaţi cu magneticele îndeletniciri literare se şi cunosc, cei mai mulţi, între ei, făcând schimb de achiziţii şi contribuind astfel la lărgirea orizontului cultural al naţiei. Dacă întâlniţi vreun anunţ de genul: “Schimb Liiceanu subtilizat cu Pleşu cumpărat, ofer diferenţa”, să ştiţi că mi-aţi dat dreptate; şi, drept apreciere, sunt dispus să vă ofer Patapieviciul meu pe care tai ceapa, contra ăluia de ne cam dă cu boia pe orgoliul naţional de români verzi, harnici şi cinstiţi când ne explică el, al dreacu’ băsist, de ce e România altfel. Uite de-aia, că din cauza tiranului de la Cotroceni am ajuns noi să furăm cărţi, nemairămânând altceva de ciordit după austeritatea lui de Popeye care a adus poporul la spanac neliterar!
Sursa foto: b365.ro
