Am realizat la român că mereu cultură a fost mai degrabă un lux decât ceva necesar pentru auto-dezvoltarea personală. Sălile de teatru sunt goale și nici la cinema nu prea se mai înghesuie lumea, ce-i drept nici nu ai ce prea vedea mai nou.
Punctez chestia asta cu teatrul, opera și toate chestiile de genul pentru că este chiar importantă. Este singura sursă de esență culturală autentică la care nu te poți „loga” nici de pe Facebook, Insta sau Snap. Dacă unii dintre noi mai torentează anumite filme pentru satisfacerea personală, experiența de a viziona o piesă de teatru și de a te afla în „prima lojă” atunci când Dan Puric mai face un „dineu cu proști” la TNB nu va putea fi niciodată simulată de pe confortabilul scaun din fața ecranului calculatorului de acasă.
Unii nu au mai fost la teatru de prin 2000’ (*ăștia născuți după poate niciodată) și asta se vede în tot ceea ce observi atunci când mergi pe stradă! Serios, când ai auzit ceva șmecher spus pe stradă, cu adevărat inteligent? Poate unele expertize spun că vocabularul unui locuitor al capitalei azi se reduce la doar 1000-2000 de cuvinte, dar poate că nici pe alea nu le folosești zi de zi de zi, ci doar 100-200, dintre care probabil 75 % sunt doar interjecții și prepoziții.
NU mă lăsa să vorbesc și despre modul în care vorbim digital face 2 face! Faptul că acum să spui Sal, Brb, Cfm sau alte și alte de prescurtări atât pe rețele de socializare, cât și atunci când dăm ochi în ochi mă face să mă gândesc că suntem mereu în goană și că dacă mai adaugi unu, două litere la un cuvânt deja ți-e lene sau că nu ai mai pus mâna pe un Eminescu (cartea, nu neapărat bancnota :D) de ceva vreme.
Lasă-mă să cred că putem fi mai mult de atât și că putem trece peste banal. Vreau să cred că lucrurile care chiar contează, ideile, inovația și frumosul estetic nu vor muri odată cu era pre-online. Queen are o melodie foarte frumoasă pe tema asta, Radio Gaga în care vorbeau încă de pe atunci de criza vizualului și erau de abia anii 80’! Acum situația s-a acutizat pentru că, nu-i așa, avem Facebook, Instagram unde vedem zi de zi ce fac prietenii noștri, avem Messenger și What’s App prin care putem vorbi instant cu cineva la jumătate de continent distanță și platforme ca YouTube și mai nou Tik Tok care oferă orice tip de conținut. De fapt, știi și tu că poți accesa toată gama de chestii pe internet, nu trebuie să ți-o spun eu.
Nu m-am dus niciodată la Opera Națională, dar am frecventat adesea teatrele din București: de la Nottara la Teatrul Național le-am luat pe toate la rând, da, știu nu sunt popular. Și poate că da, nu e trendy, dar ce să vezi chestiile vechi au devenit dintr-o dată noua contra-cultură și vezi asta prin curentul hippster: băieții aceia cu bărbi pe care îi vezi mereu cu un diplomat la ei și care merg cu lejereală spre bibliotecă ori la un cafe să discute ultimele probleme filosofice. Nu a fost niciodată genul meu, ce-i drept nici nu am putut să îmi las o barbă prea deasă, dar pot să spun că e super-(hipper)-șmecher tipul ăsta de a te deosebi de alții.
În noii ani 20’ să ne propunem să fim altfel și să dăm culoare noii decade, eu mi-am propus deja o tematică pentru ce vreau să fac, dar asta îți propun și ție. Să te reinventezi și să te redescoperi într-o nouă formă. Tschüss!
