În ianuarie 2014 Victor Ponta a promovat o Hotărâre de Guvern prin care a șters datoria de 762 de milioane de dolari pe care Rompetrol Rafinare SA o avea de plătit către statul român. Plagiatorul şi-a pus astfel semnătura pe actul normativ prin care statul urma să încaseze efectiv doar 270 din cele 760 de milioane de dolari cu care a creditat Rompetrol în 2003. La doi ani după acest tun tras de mongoloid în dauna statului român se trezește din morți și DIICOT, care se aruncă asupra unor fapte ignorate vreme de 13 ani de justiția impecabilă a statului de drept.
In septembrie 2010, miliardarul Dinu Patriciu ar fi trebuit să achite statului român suma de 571 de milioane de euro, sumă aferentă obligațiunilor emise de compania Rompetrol SA în contul datoriilor istorice și curente care se înregistrau în anul 2003. Grație guvernului Tăriceanu, compania datoare a fost înstrăinată de Patriciu contra unei sume exorbitante: 1,3 miliarde de euro! În septembrie 2007, Patriciu a vândut pachetul majoritar de acțiuni al Rompetrol către grupul KazMunaiGaz din Kazahstan, companie care a preluat inclusiv obligația de plată către stat. De mai aproape 13 ani statul român a înacasat din această sumă puțin mai mult decât praful de pe tobă. Pentru că odiseea unei decizii guvernamentale cu iz de corupție la nivel înalt începută în 2003 nu s-a încheiat încă.
O afacere de 615 milioane cumpărată cu 50 de milioane
Costache Dinu Patriciu a cumpărat rafinăria Petromidia în anul 2000. Atunci, șeful FPS (Fondul Proprietății de Stat) Radu Sârbu a semnat contractul de privatizare pentru combinatul petrochimic Petromidia Năvodari cu Rompetrol Group Olanda. Prețul tranzacției s-a ridicat la 615 milioane de dolari dar Patriciu a plătit doar 50,5 milioane de dolari angajându-se să achite datoriile companiei. În anul 2003, fostul prim ministru Adrian Năstase i-a oferit lui Patriciu o reeșalonare a datoriilor până în 2010, inclusiv pentru datoriile acumulate în perioada 2000-2003. Datoriile istorice, de 571 mil. euro, au fost transformate în 2003 în obligațiuni, printr-o ordonanță de urgență semnată de premierul Adrian Năstase și de ministrul finanțelor Mihai Tănăsescu, fiind modificat și contractul de privatizare cu APAPS, care era condus de Ovidiu Mușetescu. Conversia obligațiunilor a permis Rompetrol să investească în modernizarea și majorarea capacitații de producție a Petromidia. Ordonanța a fost adoptată în Parlament în aprilie 2004, fiind votată inclusiv de PD.
Guvernul Tăriceanu își servește păpușarul
Obligațiunile erau scadente în 2010, însă grija achitării datoriei a trecuse la kazahii de la KazMunaiGaz, deși Patriciu a fost cel care a negociat împrumutul de la stat. În februarie 2007, AVAS (urmașa FPS și APAPS), condusă în acel moment de către liberalul Theodor Atanasiu, a scos de sub monitorizarea postprivatizare compania Rompetrol Rafinare, deschizând astfel calea pentru vânzarea grupului Rompetrol. Ministrul de finanțe de atunci, penalul imun Varujan Vosganian și premierul dildo Călin Popescu Tăriceanu nu s-au opus vânzării grupului Rompetrol, deși statul are de recuperat 571 milioane de euro de la Rompetrol Rafinare. Astfel Patriciu și-a încasat miliardul de euro, iar statul aștepta ca în 2010 kazahii să se țină de cuvânt și să plătească datoriile de la Petromidia.
Ce pârghii avea statul ca să-și recupereze bani?
Obligațiunile Rompetrol Rafinare erau convertibile în acțiuni, fapt care a determinat numeroase speculații privind posibilitatea ca statul să redevină acționar majoritar la Petromidia. În realitate, însă, opțiunea de convertire a obligațiunilor în acțiuni aparține emitentului, potrivit ordonanței din 2003, și nu deținătorului obligațiunilor, cum ar fi normal. Cu alte cuvinte, Rompetrol hotărăște dacă vrea statul din nou în acționariat sau nu. Astfel, dacă statul nu-și primește banii, nu devine automat acționar, ci trebuie să se adreseze justiției pentru recuperarea banilor. Rompetrol și-a luat unele măsuri de siguranță și pentru un scenariu în care convertește obligațiunile statului în acțiuni. Potrivit ordonanței de urgență din 2003 se precizează că “obligațiunile nerăscumpărate sunt convertibile în acțiuni la data scadenței, la opțiunea emitentului, prin emiterea unui număr de acțiuni rezultat prin împărțirea valorii nominale a obligațiunilor, exprimată în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României pentru data scadenței, la valoarea nominală a acțiunii”. Adică mu… multă!
Un alt cadou de la Tăriceanu
Legea adoptată în 2005 de Tăriceanu, pentru aprobarea ordonanței din 2003, modifica acest punct din ordonanță, fiind eliminată formula de calcul. De asemenea, în lege a fost introdusă o nouă formulă de calcul care scoate din ecuație variația de curs valutar. Potrivit acesteia, prețul de conversie al acțiunilor va fi valoarea nominală a acțiunilor înmulțită cu raportul dintre cursul leu/euro de la scadență și cursul leu/euro de la emitere. În aceste condiții, chiar dacă leul continua să se deprecieze, statul va lua același număr de acțiuni Rompetrol la scadență ca și în momentul emiterii obligațiunilor, chiar dacă valoarea datoriei, în lei, crește.
De la Tăriceanu ar fi trebuit să înceapă arestările pentru că tomnaticul ginerică nu s-a comportat ca administrator al averii publice, ci ca paznic al conturilor lui Patriciu. Ar fi fost logic ca guvernul condus de el să se fi opus vânzării companiei Rompetrol de către Patriciu. Sau, dacă și-ar fi dat acordul pentru vânzare, guvernul Tăriceanu ar fi trebuit să se asigure că statul va primi banii sau acțiunile fără procese în justiție. Ce-a făcut în schimb statul? I-a netezit calea lui Patriciu către un tun de 571 de milioane de euro! Și asta prin scoaterea Rompetrol de sub monitorizarea postprivatizare, măsură ce a netezit calea către vânzarea companiei. În ograda lui conul Costache începuse să miroasă a moarte, economică, desigur, încă din 2009, când răposatul susținea că șandramaua Rompetrol căpușată din toate direcțiile are capacitatea să își plătească datoriile. Cităm din presa democratică a vremii: “Există lichidități să plătim datoria la termen. Până acum statul a încasat 300 mil. dolari din dobânzi aferente împrumutului”.
Ziarul Financiar, care-i culesese declarația comenta sec: „ El a mai spus că Rompetrol poate găsi surse de finanțare mai ieftine decât împrumutul de la stat. Rompetrol Rafinare plătește o dobândă anuală egală cu EURIBOR la 12 luni plus 1,5% pentru obligațiunile deținute de stat. Patriciu nu spune însă de unde va avea Rompetrol banii pentru a rambursa obligațiunile, în condițiile în care agențiile de rating se îndoiesc de capacitatea întregului grup de a-și achita obligațiile pe termen scurt fără ajutor din partea companiei-mama KazMunaiGaz. Agenția de evaluare financiară Fitch a redus la sfârșitul lunii mai ratingul grupului Rompetrol de la “B+” la “B” cu perspectivă negativă, considerând că grupul prezintă un risc ridicat de refinanțare, lichiditățile disponibile fiind insuficiente pentru acoperirea datoriei pe termen scurt, care se ridica la finele lunii martie la 706 mil. dolari. Standard&Poor’s a revizuit de asemenea în scădere ratingul Rompetrol Group pentru datoriile pe termen lung, de la nivelul “B+” la “B”, cu perspectivă negativă, în urma ingrijorării privind capacitatea acționarului majoritar, KazMunaiGaz, de a-i acorda sprijin, în caz de nevoie. Reducerea ratingului grupului înseamnă practic o creștere a riscului și implicit o creștere a costurilor de finanțare”.
Patriciu se duce să rafineze petrol cu îngerii în august 2014, în plină investigație asupra țepei Rompetrol. La scurt timp avea să vină și o condamnare a unor complici în scandalul manipulării pieței de capital. Gașca lui Costache se umpluse de bani prin tranzacționarea unor acțiuni Rompetrol pe baza unor informații din interior oferite speculatorilor chiar de moș Costache.
Apucase însă să-și vadă desăvârșită opera de escrocare a contribuabililor români, cărora le-a tras o țeapă istorică. Iată ce fel anunța acest jaf de proporții cosmice guvernul Ponta:
„Se sting, pe cale amiabilă şi reciproc avantajos, litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată dintre Ministerul Finanțelor Publice şi The Rompetrol Group N.V. De asemenea, The Rompetrol Group N.V. se angajează ferm să achiziționeze un număr de acțiuni emise de Societatea „Rompetrol Rafinare” S.A. Constanța reprezentând 26,6959 % din capitalul social în schimbul a 200 milioane dolari SUA şi obligația corelativă a părții române de a oferi spre vânzare aceste acțiuni. Totodată se reglementează principiile referitoare la înființarea, organizarea şi funcționarea unui fond de investiții în sectorul energetic sub forma unei societăți pe acțiuni la care aportul The Rompetrol Group N.V. va fi de 150 milioane dolari SUA şi o cotă de participare la capital de 80%, statul român urmând să dețină o participație de 20%”.
Arestarea lui Ponta și a guvernului său de flaușați trebuia să aibă loc în 24 de ore de la emiterea mizeriei de act normativ care lăsa mălaiul în buzunarele kazahilor. Reacția statului porcesc avea să vină după doi ani și după ce kazahii lui Putin au vândut șandramaua falimentară chinezilor de la China Energy. La data de 9 mai DIICOT anunță că a pus mai multe sechestre pe bunuri și acțiuni Rompetrol într-un dosar în care sunt anchetate fapte din 1998:
„Prin ordonanța din data de 22 aprilie 2016 procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală au dispus schimbarea încadrării juridice şi efectuarea în continuare a urmăririi penale față de un număr de 14 suspecți pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, înşelăciune, complicitate la înşelăciune, delapidare, complicitate la delapidare, evaziune fiscală, complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani, manipularea pieţei de capital prin tranzacții sau ordine de tranzacționare: a) care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau prețul instrumentelor financiare b) care mențin prin acțiunea uneia sau a mai multor persoane acționând împreună, prețul unuia sau al mai multora instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial, utilizare a informației privilegiate.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus introducerea în cauză ca părţi responsabile civilmente a KAZ MUNAY GAZ INTERNATIONAL NV (fostă THE ROMPETROL GROUP NV), a SC OILFIELD EXPLORATION BUSINESS SOLUTIONS SA (fostă SC ROMPETROL SA) şi a SC ROMPETROL RAFINARE SA.”
Iată cine sunt golanii din această afacere pe care nu-i întreabă nimeni nimic și ce contribuții au avut la îmbogățirea lui Patriciu, devenit cel mai bogat român:
Mugur Isărescu – a se sălta de la BNR
„Mai mult decât atât, după semnarea Contractului de vânzare- cumpărare nr. 29/2000, prin care așa cum arătat în mod nelegal a fost vândut un pachet majoritar de acțiuni de 69,991% în loc de un pachet de acțiuni de 65,323%, Guvernul României prin Mugur Isărescu prim ministru și Radu Sârbu președintele Consiliului de Administrație al Fondului Proprietății de Stat, au adoptat la data de 30 noiembrie 2000 OUG 248/2000, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 647/12.12.2000, prin care, pentru a acoperi nulitatea absolută a procedurii de privatizare a Societății Comerciale „Petromidia” – S.A. Constanța și, pe cale de consecință, a contractului cu nr. 29/30.10.2000, a fost modificată OUG 64/1998 astfel încât aceasta sa aibă următorul conținut:
„1. Articolul 1 va avea următorul cuprins: „ARTICOL UNIC In vederea finalizării privatizării Societății Comerciale Petromidia – S.A. Constanța si transferului dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni reprezentând 69,991% din capitalul social al acestei societăți comerciale către investitorul cu care Fondul Proprietății de Stat a negociat și a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect respectivul pachet de acțiuni, se vor acorda prin hotărâre a Guvernului facilități la plata unor obligații bugetare si a altor obligații către Ministerul Finanțelor, prin derogare de la prevederile cap. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, ale cap. V din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996, aprobata si modificata prin Legea nr. 108/1996, cu modificările și completările ulterioare, si ale Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 72/1997, cu modificările și completările ulterioare.”
Confortabil, articolul 2 se abrogă. La articolul doi era acțiunea de aur, care ar fi permis statului să se opună la orice decizie care i-ar fi afectat intersele.
Radu Sârbu (PNȚCD)
Fost președinte al FPS a semnat în octombrie 2000 privatizarea rafinăriei Petromidia cu grupul Rompetrol. Prețul plătit de Rompetrol, în rate, a fost de 50,5 milioane de dolari la care se adăugau datorii reeșalonate de 550 de milioane de dolari. Deși conform contractului rafinăria trebuia renaționalizată în cazul neplății sumelor asumate, acest lucru nu s-a întâmplat.
Adrian Năstase (PSD)
Fost prim ministru al României în perioada 2000-2004, el a semnat ordonanța de urgență din octombrie 2003 prin care datoriile istorice ale Petromidia în valoare de 571 de milioane de euro au fost transformate în obligațiuni. Actul normativ conține câteva șopârle, una dintre ele fiind aceea că la scadență conversia obligațiunilor în acțiuni este lăsată la latitudinea Rompetrol. Gestul lui Năstase oficializează relația de vasalitate dintre Patriciu și PSD, începută în 1992 când petrolistul a spart PNL prin crearea PNL-AT și a întrat în guvernul PDSR ca ministru al lucrărilor publice. Ulterior Patriciu a revenit în PNL, pe care l-a confiscat și l-a transformat într-un instrument politic pus la dispoziția PSD pentru diverse favoruri. Petromidia este doar unul dintre ele iar Patriciu a fost un sponsor tradițional al PSD.
Ovidiu Mușătescu (PSD)
În prezent decedat, fost șef APAPS, a acceptat transformarea datoriilor în acțiuni deși contractul de privatizare obligau compania la plata datoriei. În calitatea pe care o avea era obligat să monitorizeze Petromidia și să facă demersuri pentru respectarea contractului de privatizare și naționalizarea companiei.
Teodor Atanasiu (PNL)
Fost președinte AVAS în guvernul Tăriceanu a scos de sub monitorizarea post privatizare Rompetrol Rafinare în februarie 2007. Astfel firma a putut fi vândută fără nicio restricție și fără nicio clauză care să garanteze statului încasarea creanței. Înainte de a ocupa funcții publice în guvernul PNL, în perioada 2000-2004, Atanasiu a fost administrator al companiei Palplast, controlată de Dinu Patriciu.
Călin Popescu Tăriceanu (PNL)
Prim ministru al României între 2004 și 2008 a scos de sub supraveghere Rompetrol Rafinare și a permis vânzarea companiei în februarie 2007 deși statul avea de recuperat 571 de milioane de dolari. În perioada 2003-2004 Tăriceanu a fost administrator al Rompetrol Downstream. A fost acuzat că pe baza unor informații din interiorul Rompetrol a obținut bani mulți speculând la Bursă cu acțiuni ale companiei, alături de SR Stănescu, Verstoy Atilla, Camelia Voiculescu și alții.
Varujan Vosganian (PNL)
În calitate de ministru de finanțe a permis în august 2007 vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al grupului Rompetrol, ministerul de finanțe fiind cel care gestiona obligațiunile emise de companie în contul datoriei față de statul român. Vosganian nu a putut explica prin ce procedeu va putea statul să-și recupereze banii dacă Rompetrol nu va converti de bună voie obligațiunile în acțiuni.
Victor Ponta (PSD)
Ex premier și ex candidat la președinție. Condamnat fără proces, că nu sunt articole în codul penal care să-i pedepsească ticăloșia.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 8 (1207) – 23 mai-12 iunie 2016
