De la Dan Brown încoace, toată lumea umblă, ca să folosim o expresie celebră, numai cu templierii în gură. Templierii-n sus, templierii-n jos, da’ mai lăsaţi-ne, fraţilor, cu băieţii ăştia, că avem şi noi cavalerii noştri! E drept că n-au castele prin toată Europa și nici tezaure fabuloase, dar au obiceiuri sănătoase şi-s nişte tipi foarte cumsecade. Într-o societate care nu mai pune preţ pe vitejie și onoare, ei se simt ca nişte lupi singuratici. Şi nu întâmplător: fiindcă acești oameni fac parte din Ordinul Cavalerilor Lup.
„N-avem istorie, dar o vom scrie”
Când auzi numele ăsta, parcă te trec fiorii şi-ţi închipui cine ştie ce creaturi bizare, în preajma cărora n-ai vrea să te afli în nopţile cu lună plină. Dar, de fapt, Cavalerii Lup n-au nimic de-a face cu vârcolacii, n-au gâtul înţepenit, ca lupii şi nici nu năpârlesc – decât, cel mult, pe la tâmple şi doar după ce trec de 40 de ani! În rest, sunt sufletul petrecerii la orice manifestare cu iz medieval şi, într-o ţară unde unii împuşcă mistreţi la Balc, iar alţii împuşcă francu’ de azi pe mâine, ei preferă să vâneze plăcerea de a se bucura de viaţă. Ideea înfiinţării Ordinului a avut-o un regizor şi actor din Târgu-Mureş, Liviu Pancu. Remarcând apetitul tot mai mare al unei părţi a publicului pentru istoria medievală, apetit reflectat de interesul de care se bucurau festivalurile tematice din Transilvania, în 2002, inimosul artist şi-a pus problema astfel: toată Europa a avut ordine cavalereşti, numai noi n-am avut. Şi atunci, de ce să n-avem acum? Altfel spus, cum îi place Marelui Lup să spună, „n-avem istorie, dar o vom scrie”. Aşa a luat naştere Ordinul Cavalerilor Lup. De ce au ales cavalerii lupul şi nu ursul carpatin, un animal mult mai reprezentativ, în ochii străinilor, pentru România? E simplu, spune Marele Lup: „Noi am creat o haită, care ne reprezintă. Ursul nu este un animal social cum este lupul și nici nu are calitățile lupului. Ursul e mai cătinel, e doar puternic, dar mai bleg, și mai mult doarme decât acționează. Dimpotrivă, lupul e ager, abil, iute, deci are toate calitățile unui cavaler medieval. Știm că nu există o legătură directă între daci și cavalerii medievali, dar nouă ne place să împrumutăm din spiritualitatea dacică și să o transpunem în veșminte medievale. În Ordin sunt primiți toţi oamenii. Mai puţin oamenii politici, pentru că – știm cu toții – ăștia nu-s oameni, chiar dacă sunt mai buni şi decât lupii adevăraţi când e vorba de sfâşiat prăzi şi oi votante… Dar Marele Lup nu vrea să-şi implice „haita” în politic, deşi recunoaşte că politicul influenţează foarte mult şi situaţia Ordinului. Anul trecut, de pildă, lupta pentru ciolan a lupilor în blană de oaie de pe scena politică i-a împiedicat pe Cavalerii Lup să se desfăşoare pe scena artistică: din cauza referendumului din vară, festivalul medieval de la Sighişoara a durat doar trei zile, în loc de zece, cât fusese prevăzut. Aşa că nu-i de mirare că, atunci când aud de politic, „lupilor” le vine să scoată… ghearele! Iar în privinţa accederii în Ordin, nu vă imaginaţi că e la fel de simplu ca la intrarea într-un partid: vii, dai bună ziua, plăteşti cotizaţia şi primeşti carnet. Ca să intri, trebuie mai întâi să demonstrezi că meriţi şi să treci printr-o serie de probe iniţiatice. Marele Lup n-a vrut să ni le dezvăluie, fiindcă ele sunt secrete, dar a precizat că, fiind un ordin impregnat de spiritul pământului străbun, cavalerii au combinat elementele vitale ale existenţei – pământul, apa, aerul şi focul – şi au construit un ritual de iniţiere deosebit.
O palmă cavalerească
Există şi o ierarhie care trebuie parcursă, că doar de-aia e Ordin cavaleresc şi, vorba ceea, nu toată lumea ajunge general dacă n-a fost la Revoluţie măcar plutonier-major! Pe lângă cavaleri, există paji, scutieri, nobili, dar şi ranguri din sferele practice – mulţi membri sunt meşteşugari pricepuţi, aşa că au primit titulaturi pe măsură: nobilul-fierar, nobilul-sticlar, nobilul-croitor. Există şi nobili-diplomaţi – jurnalişti străini care au venit în România şi au fost atât de încântaţi de idee încât nu s-au lăsat până n-au primit învestitura de cavaleri. Ba chiar se află, între cavaleri, și un călău, însărcinat cu punerea în scenă a execuțiilor de tip medieval. Deși are la îndemână o gamă largă de torturi care fac deliciul publicului, de la arderi pe rug la trasul pe roată, specialitatea lui rămân decapitările. Ca o curiozitate, călăul Ordinului este, în viața de toate zilele, asistent medical, deci malițioșii ar putea spune că probele de angajare și le-a dat la spital… La ora actuală, există aproximativ 70 de „lupi”, cărora li se adaugă însă şi numeroase lupoaice, căci femeile nu sunt excluse, ci se bucură, în cadrul Ordinului, de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi bărbaţii. Păi, ori suntem feminişti, ori numai suntem? Şi tot ca şi bărbaţii, au şi ele ranguri: lupoaica de gradul I, lupoaica de gradul II, lupoaica de gradul III etc. – deşi clasificarea nu are legătură nici cu mărimea la sutien, nici cu blănurile pe care distinsele doamne şi domniţe le poartă iarna, la paltoane… „E drept că ordinele cavalereşti medievale nu primeau femei în rândurile lor, dar noi ne propunem să fim mai mult decât un ordin. Noi suntem un ordin cavaleresc artistic, vrem să fim o societate medievală, un oraş medieval, practic, în mijlocul unui oraş contemporan.” Și poate nu ştiaţi, dar printre membrii de seamă ai Ordinului se numără şi renumitul actor american Harvey Keitel, care a ţinut morţiş să urmeze ritualul de iniţiere, chit că în cadrul acestuia a primit şi o palmă cavalerească! „Harvey Keitel filma la Sighişoara, ne destăinuie Marele Lup, iar noi aveam acolo un eveniment desfăşurat tot în acea perioadă. Seara, actorul a venit să vadă spectacolul, i-a plăcut foarte mult şi s-a interesat: cine sunt oamenii ăştia, de ce fac ei asta? Când a auzit de Ordinul Cavalerilor Lup, a exclamat imediat «but I am Wolf!» – el jucând un personaj cu acest nume în filmul lui Tarantino, Pulp Fiction. Şi apoi, a făcut tot posibilul să rezolve cu filmările pentru a veni să participe la ritualul de iniţiere, în cadrul căruia a primit o palmă – a cărei simbolistică ar fi că aceea este ultima palmă pe care un cavaler acceptă să o primească.”
Cavalerul înțelept își face iarna sabie și vara pieptar
Faptul că nu-s bogaţi ca templierii sau alte ordine medievale celebre nu-i deranjează pe Cavalerii Lup, întrucât lipsa finanţelor e compensată de entuziasm şi pricepere. Practic, tot ce înseamnă vestimentaţie, de la săbii la pieptare, e confecţionat de ei înşişi. „În liceu aveam o materie tehnică tare nesuferită și toată ziulica stăteam la atelierul de practică, să pilim, să strunjim, să tăiem bare de oţel, sub supravegherea unui maistru foarte exigent, spune Marele Lup. Mă întrebam pe atunci la ce naiba-mi trebuie mie să ştiu să trag la polizor. Ei, răspunsul l-am primit peste ani, când am putut să-mi fac propria sabie! Acum, împreună cu socrul meu şi cu un prieten foarte bun construim săbii, suliţe, scuturi… N-au, cu siguranţă, calitatea armelor de Toledo, dar sunt originale, sunt frumoase şi ştiu că am asudat pentru ele! În privința costumelor, vă pot spune că am avut o sponsorizare de ceva blănuri şi piele, dar cusăturile le-am făcut noi. La fel, cu blazoanele: niciun element de pe blazoanele cavalerilor nu e ales la întâmplare. Avem printre noi un student foarte preocupat de heraldică şi el a pus pe scutul fiecăruia elementele definitorii ale cavalerului respectiv. Deși știu că sunt lupi într-o țară condusă de hiene, cavalerii nu-și pierd speranța în viitor. „Important este să rămânem conectați la glorie și onoare, pentru că acesta este stindardul după care ne ghidăm. Noi credem că doar revenirea la credință, la valorile tradiționale și la spiritul țăranului român ne poate salva, ca nație”, spune Marele Lup, cu nădejdea că spiritul cavalerilor poate dăinui chiar și într-o epocă a hahalerilor…
Publicat în AC, Nr. 21
