Joi, 16 august, pe la ora 19:30, în fața Ateneului Român a avut loc protestul cu telecomandă împotriva desființării TVR Cultural, organizat de Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate, același ONG care a fost în spatele deja faimoasei Mișcări a Papioanelor pentru susținerea ICR. Din păcate, telecomenzile s-au dovedit a fi mai puțin populare decât papioanele, sensibil mai puțin oameni oameni fiind prezenți de această dată, deși era vorba tot de cultură și tot de decizii luate cu piciorul stâng de către oameni care se pricep la management cultural cum ne pricepem noi la montarea centralelor termice.
Din fericire, calitatea celor veniți a rămas aceeași, de la oameni de televiziune, la tineri ‘telectuali gata să apare singurul post pe care nu a apărut niciodată gușa Danielei Crudu. Altă chestie, nu am văzut aproape nicio telecomandă în mâinile protestatarilor, semn că simbolul ales de ARCEN nu prea a avut succes. Nu contează, data viitoare poate ar trebui să încerce ceva gen televizoare alb-negru pe bază de tub sau camere profesioniste de televiziune, că doar toată lumea are așa ceva prin casă.
Au fost și mai puține personaje cunoscute din viața publică mioritică comparativ cu Mișcarea Papioanelor, unde nu puteai mergi doi metri fără să te lovești de nume grele gen Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea sau chiar Mihai-Răzvan Ungureanu. Reporterii noștri i-au văzut totuși printre protestatari pe Valentin Nicolau, Gabriel Giurgiu și regizorul Alexandru Solomon, așa că dracu nu a fost chiar așa de negru. Printre cei cu care am discutat se numără și Radu F. Alexandru, venit, din ce ne-a zis el, nu în calitate de politician, ci de telespectator revoltat, care a avut câteva lucruri foarte interesante de zis despre ideea creață a lui Elwis:
Rep.: De ce ați venit azi la protest?
R. F. A.: Cred că întrebarea firească este, mai degrabă, „Cum puteam să nu vin?”.
Rep.: Păi atunci cum putea să vină mai multă lume, că sunt foarte puțini oameni aici. Nu mai bine mergem și protestăm la Lady Gaga, că sunt 15.000 de oameni acolo, e multă lume?
R. F. A.: Fiecare are opțiunea lui, fiecare are gustul lui, dar mie mi se pare că ce se întâmplă cu acest gest (de a închide TVR Cultural – n. r.), pe care eu nu-l consider doar grav, ci îl consider incalificabil, având în vedere că suntem într-un moment în care tot ce oferă televiziunile în peisajul media nu înseamnă decât promiscuitate, lipsa unui elementar profesionalism, lipsa de elementară cultură. Exista un firicel de iarbă în acest pustiu care se numea TVR Cultural și au găsit că ăsta este canalul responsabil pentru datoriile postului național de televiziune. De aceea, repet, este ceva incalificabil faptul că atât a putut să producă mintea președintelui-director general. Dincolo de asta, faptul că cei care l-au pus pe acest om acolo, care știau de ce se adună Consiliul de Administrație, nu le-au spus „Luați mâna de pe cultură!” și s-au dovedit a fi ca acel personaj celebru din vremea lui Hitler care spunea „Când dau de cultură, îmi vine să scot pistolul!”, ne arată în ce fel de timp trăim.
Rep.: Credeți că Claudiu Săftoiu este o soluție bună pentru TVR?
R. F. A.: Eu, dacă vorbesc de Claudiu Săftoiu, îmi asum un subiectivism pe care nu pot să-l ignor, pentru că, până să ajungă președinte-director general, Claudiu Săftoiu a traversat scena politică de la un capăt la altul și aș minți să spun că mi-a lăsat o impresie de neuitat, în sensul bun al cuvântului. Să pui un incompetent în fruntea unei instituții care nu e cu nimic mai prejos decât centrala atomică de la Cernavodă este un act de iresponsabilitate. Această instituție a televiziunii, în general, presupune, nu un minim, ci un maxim de profesionalism ca, într-adevăr, să poți să o conduci, iar ea, în condițiile de dificultate cu care se confruntă, trebuie să beneficieze de expertiza unui manager, a unui om care să știe, într-adevăr, cum se poate pilota această navă ca să nu o scufunzi cu totul. Ea acum este un fel de submarin, prin „submarin” înțelegând că nu s-a dus complet la fund și are periscopul sus și, de-aceea, poți să spui „Domnule, acolo pare să mai fie cineva!”. Dacă în interiorul navei mai respiră sau nu mai respiră echipajul însă, asta nu se știe. În orice caz, ca să nu o ducă pe fundul mării, au spus „Aruncăm peste bord ce e mai greu!” – TVR Cultural.
Rep.: Ce părere aveți despre combinația asta dintre TVR 2 și TVR Cultural pe care o are conducerea în vedere?
R. F. A.: Este o modalitate de a prosti lumea, ca să mă exprim în modul cel mai academic. Nu-mi permit niciun fel de soluție și niciun fel de sugestie, dar, cu candoarea unui om care este totuși interesat de această instituție, nu pot să nu întreb de ce n-au desființat TVR 2, de exemplu? De ce nu TVR 3? De ce TVR Cultural? Acum, vreau să fiu foarte bine înțeles, eu nu spun că TVR Cultural, așa cum funcționa, era un model de urmat în toată lumea. Nici nu pot să spun că erau lucruri proaste acolo. Întotdeauna, probabil, e loc și de mai bine, dar, în loc de a-l căuta pe acel „și mai bine”, realmente chiuretez ceva care depășise faza de ambiguitate, era viu, cu performanțe de necontestat. Și a aduce în discuție, ca argument, pentru o asemenea barbarie, ratingul înseamnă, realmente, a nu avea habar care sunt îndatoririle și obligațiile unui post public de televiziune. Ultimul lucru care trebuie să mă intereseze este ratingul! Sigur că nu arunc banii pe fereastră, dar scopurile mele sunt informarea, educația și culturalizarea publicului, nu să intru competiție cu toate televiziunile comerciale și să văd care fese sunt mai lucioase, alea de pe TVR, Antenă sau pe oricare post. Mai exact, trebuia regândită menirea acestei instituții publice, conform cu legea ei de funcționare, și rămas în acest barem. În sfârșit, este un moment extrem de trist.
Rep.: Credeți că acest protest poate avea vreo repercusiune? Poate fi TVR Cultural salvat?
R. F. A.: Acum, eu tot ce v-am spus, v-am spus în calitate de iubitor, producător și consumator de cultură și am nevoie în casă, în mașină sau oriunde sunt de un post care să se ocupe cu așa ceva. Aparatul de radio din mașină este pe o singură frecvență, Radio România Muzical. Din punctul meu de vedere, TVR Cultural era un reper. Nu am vorbit decât din punctul ăsta de vedere. În calitate de senator și de membru al comisiei de cultură, nu vreau să mă pronunț asupra procedurilor și asupra șanselor acestor proceduri de a schimba ceva. Fac un apel către domnul Victor Ponta și-l rog să-și dea seama de gravitatea și de mizeria măsurilor care se iau în Televiziunea Română.
Rep.: Dacă TVR Cultural se închide și protestul nu are niciun efect, ce putem face mai departe?
R. F. A.: Nu, eu vreau să vă spun că protestul nu înseamnă doar o adunare, joi la ora 19:00, înseamnă asumarea unei atitudini. Astăzi suntem o sută, mâine vom fi, cu siguranță, o sută cincizeci. Este vorba de o bătălie pe care trebuie să o ducă fiecare dintre noi, fiecare cetățean, împotriva tuturor acestor grave abuzuri, acestor măsuri de neacceptat, atunci, cu siguranță, vom avea o șansă.
Rep.: S-a discutat mult mai puțin despre închiderea TVR Info. Dumneavoastră ce părere aveți despre acest subiect?
R. F. A.: Am spus mai devreme că nu-mi permit să fac sugestii și prefer să mă abțin cu privire la acest subiect. Nu vreau să vorbesc în general de această organigramă, eu spun excesiv de obeză, a postului național, dar, în orice caz, nu cu TVR Cultural aș fi început tăierile.
Protestul cu telecomanda s-a terminat în jurul orei 20:00, după câteva discursuri pe bună dreptate supărate de pe scările Ateneului. Puțini, dar fermi, protestatarii i-au atras atenția lui Edmond D. Niculușca, președintele ARCEN, că protestul cu telecomandă trebuia să țină mai mult. „Avem nevoie de fermitate!”, îi spun protestatarii, dar jandarmii sunt fermi pe poziții, fiind eliberată o autorizație pentru 30 de minute. Am apucat să vorbim și cu el despre ceea ce s-a întâmplat acolo:
Rep.: Vor mai fi astfel de evenimente? Pentru că protestul ăsta a ținut 30 de minute.
E. N.: Am cerut aprobare pentru o jumătate de oră, aprobare pe care jandarmeria nu prea a vrut să o recunoască pentru că n-am primit răspunsul primăriei, miercuri fiind sărbătoare, deci nu s-a lucrat. Vom vedea ce reacție apare, avem sprijin din partea unui reprezentant al Consiliului de Administrație al TVR, Valentin Nicolau, fost director TVR și singurul care s-a opus deciziei de desființare a postului TVR Cultural. Este posibil să se organizeze și în țară niște manifestații în fața unor instituții de cultură. Erau mesaje că se dorește organizarea mai multor proteste.
Rep.: Puțină lume…
E. N.: Protestul e un semnal de alarmă față de clasa politică, deoarece trăim o criză a instituțiilor publice de cultură, lucru foarte grav. Avem crize peste tot, acum și în cultură.
Rep.: Ce altceva putea să facă, astfel încât să nu închidă TVR Cultural?
E. N.: Puteau să închidă TVR 2, TVR 3, TVR Info, care a fost deja închis. TVR Cultural consumă 1,7% din bugetul instituției. De asemenea, TVR Cultural este singurul post care poate fi considerat un brand al Televiziunii Române, deoarece această instituție suferă de lipsă de credibilitate fiind politizată, falimentară, având programe slabe etc. Însă TVR Cultural și-a îndeplinit cel mai bine misiunea de televiziune publică.
Rep.: Dacă închide TVR Cultural, ce facem? Ne împăcăm cu gândul, sau ne vedem în fiecare joi la 19 la protest?
E. N.: Nu o să ne vedem săptămânal la protest. Așteptăm decizia. Probabil, în septembrie o să mai fie o manifestație, după ce se întoarce lumea din concedii. E mare lucru că ne-am adunat 100 de oameni, fiind jumătatea lunii august. Lumea e sătulă de scandaluri. Au venit mesaje din toată țara de la intelectuali ca Ioana Pârvulescu, Andrei Ujică, Horia-Roman Patapievici, aceștia condamnă desființarea TVR Cultural.
Au consemnat Mihai Cernea și George Bonea
