Am încercat, într-un moment de rătăcire, să ascult câteva piese care au concurat la Eurovisionul Național. Și mi s-a părut că toate sună la fel: o voce de robot telefonic defect suprapusă pe coloana sonoră a unui film porno nemțesc din anii 80. Videoclipurile, de asemenea – cu gagici multe, dar fără fantezie –, la care e de preferat să te uiți fără sonor, exact ca la un film erotic nemțesc din anii 80. Pentru că nu-i nimic mai inhibant ca un orgasm exprimat în limba germană!
Atunci mi-am dat seama că până și muzica proastă are o limită, Eurovisionul. El e limita pentru că mai prost de-atât nu se poate. E drept, există și piese de genul Alex Velea&Shit, avem și manele, dar astea au un public numeros, care cumpără CD-uri și mașini ieftine cu subwoofer scump. În schimb, melodiile de la Eurovision nu sunt ascultate de nimeni decât în ziua finalei. Eu stau în Berceni, un cartier care are mai mulți cocalari decât câini și copaci la un loc, dar nu mi s-a întâmplat să-l prind pe vreunul că ascultă Silvia Dumitrescu sau Bere Gratis în BMW.
Și atunci te întrebi, legitim, de ce există Eurovision? Simplu, pentru că e un foarte gustat prilej de gâlceavă „artistică“, amestecat cu un sentiment stupid de mândrie națională. Cum spuneam mai sus, nimeni nu ține minte melodiile alea, pentru că sunt, majoritatea, cretine. Dar tot românul se bucură că piesa lui a depășit-o în clasament pe a ungurului, la fel cum jubilează croatul că l-a învins pe sârb sau ucraineanul pe rus. Ceea ce, în fond, nu înseamnă absolut nimic. Eu, unul, aș prefera să-l bat pe maghiar la nivelul de trai. Să aud, de pildă, că tot mai mulți unguri emigrează în România să culeagă căpșuni sau că minoritatea etnică din Covasna și Harghita a fost forțată, nu de lege, ci de rigorile unei economii care duduie, să învețe limba română, la fel cum mexicanii din Los Angeles au fost nevoiți să învețe engleza.
De trei ori Naomi
Cât privește scandalul, e nelipsit. La fiecare ediție, concurenții se acuză între ei de plagiat, de lipsă de talent sau de notorietate. Sunt convins că toți au dreptate. Anul acesta s-au calificat în finala națională artiști ca Teddy K., Marcel Crăciunescu, Anca Florescu, Renee Santana, Mike Diamondz și The dAdA. E ca și cum m-aș uita la o finală de Cupa României în care ar juca fotbaliști de la Minerul Motru și Damila Măciuca – am auzit de ei, cum am auzit de Teddy și de dAdA.
Din păcate, singura noastră șansă de a câștiga vreodată Eurovisionul rămâne Naomi, cel mai cunoscut țigan cu țâțe. Naomi deține deja performanța de-a face parte din trei minorități diferite în același timp și în același trup: e un rrom transsexual, cu nume de origine evreiască. Și știm cu toții cât de sensibilă e Europa când vine vorba de minorități…