Cum „Citizen Kane”, faimoasa peliculă a lui Orson Welles, a convins și cel mai sceptic spectator că filmul este o formă de artă spectaculoasă, la fel și Citizen Salam al nostru, în ultimul său interviu, încearcă să ne facă să înțelegem că el nu este orice manelist. De fapt, el e un fel de Eminescu al cântecelor despre inimoară și suflețel și, ca să ne arate că a trecut de la nivelul de gurist la cel de artist, ne va părăsi pentru meleaguri străine, mai exact va pleca în America.
Acolo speră să-i fie recunoscut, cu adevărat, talentul, banii lipiți pe frunte de interlopi nemaifiind de ajuns pentru acest Céline Dion al României. Ne și imaginăm ce albume muzicale va scoate acesta cât va fi plecat din țară, cu de denumiri demne de harfele sale de hartist: „Salam by Florin Salam”, „Albumu’ tuciuriu” sau „Fear of the brown”.
Oricum, suntem convinși că acesta va fi apreciat peste hotare, cum se întâmplă de-obicei cu maneliștii plecați din țărișoara noastră. Ceea ce nouă ne apare, din motive mai mult sau mai puțin rasiste, ca marcă a inculturii și a lipsei de civilizație, pentru occidentali este ceva exotic, o incursiune într-o cultură nomadă, un fel de hipioți de meserie, care-ți mai șutesc portofelul prietenește din când în când. N-ar trebui să ne deranjeze; ce, maneliștii lor nu au succes pe la noi? Gândiți-vă câți fani au 50 Cent, Rihanna sau Justin Bieber în țara noastră. Și, oricum, n-ați vrea să auziți ce crede un italian de rând despre Eros Ramazzotti…
