Până pe 8 septembrie, Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN) organizează proiectul „Cu bastonul prin București“ prin care oferă tururi ghidate gratuite, în fiecare weekend, celor care vor să afle mai multe despre istoria Capitalei. Ca orice bucureștean care se respectă, am ridicat puțin din sprânceană când am auzit de inițiativa celor de la ARCEN. De ce ar vrea cineva, vreodată să se plimbe prin București? Clădiri de patrimoniu în paragină, câini vagabonzi și numele „Prof. Dr. Sorin Mircea Oprescu“ tipărit pe prea multe plachete și afișe – astea sunt singurele lucruri care-ți sar în ochi când vrei să faci pe turistul. Sau cel puțin așa credea ignorantul de mine.
Aceste plimbări simpatice prin urbe au rolul de a ne aminti că Bucureștiul este un oraș plin de istorie, cu povești interesante, cu străduțe mici pe care s-au perindat oameni mari. Toată povestea asta pare a fi menită să-i facă pe bucureșteni să-și redescopere propriul oraș într-un formă care le-a scăpat primarilor incompetenți de după ’89.
Turul începe la Cercul Militar, sâmbăta la ora 11:00 și duminica la ora 18:00, unde ți se povestesc câteva chestii interesante despre Calea Victoriei, dar și despre Mânăstirea Sărindar peste care a fost construită clădirea armatei. De exemplu, eu nu știam că la Mânăstirea Sărindar a existat o icoană făcătoare de minuni la care se rugau bolnavii psihici care, la vremea respectivă, se credeau posedați. Dacă erai un cetățean mai prosper puteai chiar să închiriezi icoana trei zile acasă, ca să te rogi în liniște. Iată, dragi cititori, că antreprenoriatul bisericesc nu este o invenție a tranziției post-comuniste, ci pare a fi ceva ce vine cu meseria.
Mi-a plăcut mult cum sunt spuse aceste povești despre Bucureștiul de altădată. Cei de la ARCEN nu fac pe ghizii plictistori care de-abia așteaptă să scape de tine. Se vede că asta e o treabă făcută din pasiune numai din felul în care s-au documentat. În loc de explicații lungi și sforătoare, ghizii îți citesc articole sau discursuri politice din epocă, memorii, ba chiar uneori își încearcă și mușchiul actoricesc într-o scenetă prin care să ilustreze atmosfera vremii. Toate elementele astea îți arată că nu ești la un tur organizat de o agenție de turism, ci la o plimbare cu niște prieteni prin București din care mai și înveți câte ceva.
Îmbucurător e succesul pe care l-a avut această inițiativă la public. În duminica în care n-am fost eu, s-au strâns vreo sută de persoane la Cercul Militar, iar după două ore de mers prin căldură, rămăseseră peste 50 în grup. Mai mult, e foarte amuzant să vezi cum se apropie trecători curioși să vadă care-i treaba cu oamenii strânși în jurul băieților cu jobene. Ascultă câteva minute atent, zâmbesc și apoi ni se alătură. Apropo, mulți dintre cei veniți să se plimbe cu bastonul prin București sunt tineri, semn că nu toată lumea se află sub bagheta bum-dighi-bum a lui Alex Velea.
De-a lungul turul afli mai multe despre strada Constantin Mille (odată centru al gazetăriei românești, azi cu clădiri în paragină), bulevardul Magheru, lacul Cișmigiu, palatul care găzduiește Senatul României, statuia lui Carol din fața M.N.A.R., ș.a.m.d. O să remarc că pe lângă faptul că te învață ce naiba s-a întâmplat în trecut în capitala țării, cei de la ARCEN sunt preocupați și de prezent: multe dintre poveștile simpatice pe care ți le spun voluntarii-ghizi (doar nu credeați că ia cineva vreun ban pentru asta – nici măcar nu există microfoane) se petrec în clădiri de patrimoniu acum dărâmate sau dezafectate, iar ei au grijă să sublinieze asta, poate data viitoare avem grijă pe cine punem la primărie.
Din punctul meu de vedere, merită să te plimbi cu ARCEN prin capitală două ore într-un weekend, mai ales că nu te costă nimic. Cu un mic exercițiu de imaginație, parcă-l și vezi pe nenea Iancu cum se dă jos din caleașcă, pe Mihai Eminescu cum gesticulează nervos într-o redacție, dar și pe tancul comunist care a dat jos statuia lui Carol I când a abdicat regele Mihai.
Publicat în Academia Cațavencu, nr. 32, 12-18 august
