Iohannis n-a existat. A existat doar o țară frumoasă, dar, din păcate, locuită, unde mai trăiau unii care-și puneau speranța în schimbare, după ce și-o mai puseseră o dată, prin 1996, și-și luaseră o mare țeapă de la Milică. Și au mai existat niște oameni simpli, care și-au zis să aleagă iar răul mai mic – că cine știe? – și atunci au stat doișpe ore la cozi pe la ambasadă, ca să pună ștampila pe Klaus și să scape de Micki Maus. Pe oamenii ăștia simpli îi chema Hipster, îi chema Corporatist, îi chema Inginer, îi chema Medic sau Student și le plăcea tare mult să stea seara în jurul focului din Vamă și să spună basme despre România curată. Dar, fiindcă auzeau mereu la vatra lor lătrând câinii și celelalte javre de prin partide, erau mereu cu mâna pe pancartă, gata să iasă în stradă și să strige ”PSD/PNL – aceeași mizerie”. În timpul care le mai rămânea liber munceau de sărea cămașa de firmă de pe dânșii, ca să aibă cu ce plăti taxele la stat și cu ce să-și facă șmecherii din administrație vile cu piscină dintr-o leafă de bugetar.
Au mai existat niște profesori care n-aveau șase case făcute din meditații, ci trăiau de azi pe mâine, dintr-o leafă amărâtă – ghinion! Au mai existat niște insule exotice și o doamnă cu picioare mișto care le vizita mereu cu soțul și le-ntreba palmierii: de ce se tot leagănă fără vânt? Iar acest soț trecea mereu, ca turistul, pe la Cotroceni, și urmărea ”cu mare atenție și preocupare” cum PSD și PNL fură țara de-o rup, dar nu ridica un deget să împiedice jaful. Au mai existat și niște copaci care făceau umbră viluței prezidențiale de pe Litoral și atunci Prima Doamnă a făcut un semn și i-a defrișat, că oricum îi ieșeau la numărătoare – ca și lui Eminescu -, fără soț. A mai existat o imensă lehamite care i-a cuprins pe români văzând că au fost iarăși păcăliți, așa că și-au băgat picioarele în el de vot și i-au lăsat iarăși pe morți să aleagă în numele lor.
Și, fiindcă toate astea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus simplu: Klaus Iohannis.
Editorial apărut în Academia Caţavencu, nr. 9 (1208) – 13-26 iunie 2016
