De ani buni, lătrăii corecți politic, cărora le put și chiloții a petrol, de atâta corectitudine, încearcă să ne facă să credem că democrația nu e doar pentru dulăi, ci și pentru căței, ba chiar și pentru cămile. Acesta e motivul pentru care, pe lângă cola, hamburgeri și boli cardiovasculare, ei s-au gândit să exporte și democrație, inclusiv în țări unde, din comuna primitivă până acum, șeicii și sultanii fuseseră un fel de dumnezei pe Pământ. În numele democrației n-au mai stat liniștiți la locurilii lor, ci i-au liniștit occidentalii cu plumbi&funie, tirani precum Saddam, Gaddafi, Mubarak – și acum nici Al-Assad nu se simte prea bine. Culmea este că, în ciuda importului masiv de democrație, țări precum Irak, Libia, Egipt sau Siria au devenit azi mai opresive de cât erau atunci când la putere se aflau dictatori.
Uitați-vă numai cum se trăia în țările astea, și-n alte multe țări islamice, gen Afganistan, Pakistan și altele, acum nu mai departe de 30 de ani: nu prea aveai voie, ce-i drept, să ieși în stradă și să strigi Mxxe Gaddafi – deși, la drept vorbind, nici nu aveai motive, că pe acolo era păpică, era televizor, era distracție, era nivel de viață ridicat, ce să mai, era Occident curat – în schimb bărbații erau îmbrăcați după Neckermann, beau, mâncau, se simțeau bine, iar femeile purtau minijupe pe stradă și sutiene la ștrand, mergeau la facultate, dețineau posturi cheie în educație, sănătate sau justiție. Și uitați-vă acum, după infuzia masivă de democrație băgată cu pompa, la schimb cu petrolul, de occidentali în Orient și Africa de Nord: bărbații au revenit la tradiționalele cearșafuri, iar femeile la tradiționalele costume cu vedere doar la ochi, la tradiționala cratiță și la tradiționalele violuri rituale. C-așa-i democrația pe stil nou.
Și toate, în numele corectitudinii politice și a ”respectării culturii tradiționale”. Până și la Olimpiada de la Rio, după cum ați putut vedea, meciul de volei de plajă dintre selecționatele feminine ale Germaniei și Egiptului a fost de pomină: nemțoaicele îmbrăcate în bikini și sutien, egiptencele înfofolite cu hijab, pantaloni lungi și bluză cu mânecă lungă, la 40 de grade la umbră. Nu m-ar mira ca la meciurile de fotbal să-i vedem pe jucătorii din țările arabe alergând după minge nu în șort și tricou, ci în cearșaful ăla până la călcâie sau să-i vedem pe trăgătorii de la tir cu turban în cap. C-așa-i tradiția culturală strămoșească. Fraților, mai subțire cu tradiția pe scări! Că, dacă e vorba de tradiție, sportivii din Burundi și Burkina-Faso ar trebui să vină la Olimpiadă în nudul gol și fluturându-și mătărânga, că ăsta era costumul lor popular și când i-au dus americanii pe plantații. Sau maorii din echipa Noii Zeelandei ar trebui să participe îmbrăcați doar cu tatuaje și mestecând, alene, inima vreunui dușman, friptă la proțap, tot fiindcă așa-i tradiția.
În loc să impună un echipament universal, că aici vorbim de sport, nu de ”Tezaur folcloric”, papagalii ăștia care conduc lumea fac concesii acolo unde nu e cazul. Acum, le-au lăsat pe duduile din Egipt să transpire pe plajă sub zece kile de haine și normal că le-au bătut nemțoaicele de le-au sunat apa-n cap. Dar mâine, cine știe, Comitetul Internațional Olimpic o să pretindă ca și nemțoaicele să se îmbrobodească până-n creștet, păi de ce ele să se miște ușor și arăboaicele să asude? Asta e discriminare, iar discriminarea nu e corectă politic, tovarăși, și prin urmare decât să se dezbrace egiptencele în șort și tricou, mai bine să ne îmbrăcăm noi, europenii, care am inventat voleiul și Olimpiada, într-o mie de cearșafuri, să arătăm că le respectăm tradițiile. Și – ca să nu ziceți că islamiștii nu fac niciun fel de concesii – pentru că noi i-am învățat discipline olimpice ca săritura în înălțime sau săritura cu prăjina, o să ne învețe și pe noi săritul în aer, că pe francezi și pe nemți i-au învățat deja.
